Arhiva zilnică: 25 septembrie 2011

Ştia ceva, Preşedintele !

Motto:

„Şi iatã monarhia şi monarhii,
Cari stând pe tron , cu cãpãţâna plinã
De-ale ‘nãlţimii fumuri , cred acum
C-ar fi domnind din graţia divinã.
Vã înşelaţi , o regilor prea buni”

Petofi Şandor – „Momâi şi momâlăi”

Gafa de proporţii a unui domn, zis Duda, privind “bazaconia de constituţie” şi reacţia de înfierare a acesteia, de către preşedintele Băsescu, a trecut prin Antena 3, precum hărmălaia canină, care însoţea altădată, ursarii veniţi prin sate.

Nu cred să fie nevoie să explic insulta ce mi-a fost adusă de acest favorit al soartei. A fost ca atunci, când un boschetar, întunecat de nespălat, înciudat pe statutul meu de intelectual, mi-a strigat, plin de venin: ”băi inginerule!”  Deunăzi, un vecin, căruia încercam să-i exprim un punct personal de vedere, mi-a strigat cu un aer revoluţionar: “băi comunistule !”.

Probabil, după acest post, mi se va striga:”băi pupăciosule !”

De fapt, ce vreau să spun, învârtindu-mă în jurul cozii ?

A…, da, este doar o reacţie la faptul că se încearcă să fiu prostit, uzând-se de libertăţile de exprimare. Ideea postului, mi-a dat-o Oana Stancu, cometa sosită de pe galaxia Realitatea TV.

De felul meu, sunt feminist, dar când o femeie exagerează, mă mâhnesc tare rău, deşi  reuşesc să-mi exprim surpriza, în manieră goetheană. Aşadar, tristeţe mare, pe justiţiara Oana Stancu, pentru corecţia făcută de  domnul Băsescu, asupra blasfemiei : “bazaconia de constituţie“ . Şi după cum arătam în postul meu: ”Pistolarii verbali Iliescu şi Băsescu”, domnul Băsescu are capacitatea exprimării punctuale; ceva în genul : “punct ochit, punct lovit”. Aşa că o cred pe ziarista respectivă, că i-o fi zis-o tare,  acelui injurios, Duda, la a cărui gafă verbală,  reporterul Mihai Gadea nu a schiţat nici o reacţie , cum  face faţă de de CNA. În ceea ce mă priveşte, aveam o oarece bănuială asupra insistenţei  liberale subite, ca în Parlament, să se citească un discurs, autoomagial, de către ex-regale Mihai. Mi-am frunzărit biblioteca, şi vă mărturisec: din cele spicuite, mi-a venit ideea titlului. Iată datele:

La 26 martie1881: Parlamentul votează transformarea României în regat;  Carol I se va încorona rege la 22 mai, acelaşi an. Anii au trecut.

La20 iulie 1927, moare regale Ferdinand I. Nepotul său, Mihai, este proclamat rege. Regenţa aleasă la 4 ianuarie 1926 pentru perioada  minoratului acestuia începe să-şi exercite atribuţiile. (Pentru cei care nu cunosc, la 4 ianuarie 1926,Parlamentul votează îndepărtarea prinţului Carol de la succesiune (“Actul de la 4 ianuarie”) şi recunoaşterea prinţului Mihai ca principe moştenitor al României. Pe timpul minoratului lui Mihai s-a instituit o regenţă formată din patriarhul Miron Cristea, preşedintele Înaltei Curţi de casaţie, Gheorghe Buzdugan, şi prinţul Nicolae de Hohenzollern).

Nota autorului: “Gurile tendenţioase comuniste au afirmat că prin acest act politic, liberalii (la acea dată, prim ministru era Ion I. C. Brătianu) sperau să-şi întărească şi mai mult poziţiile politice”.

 La 30 decembrie 1947, Regele Mihai I abdică. Prezentul se cunoaşte.

 Crin Antonescu, într-un cadru privat, s-a pronunţat în favoarea monarhiei în România.

USL se dovedeşte incapabilă să schimbe democratic, actuala Putere. Au urmat aprecierile, probabil deliberat, lipsite de tact, ale Preşedintelui. Intuise, sau aflase ceva, prea erau ca la Fight Klub.

 Aş spune, că a procedat precum Sun Tzu care afirmă:

” Întreaga artă a războiului este bazată pe înşelătorie”. A mers până la a simula iraţionalul, provocând indiscreţie  în fieful inamicului. A declanşat prin cineva, secvenţa cu  discursul omagial în Parlament. Ex-premierul, care a luat mereu plasă, a înghiţit nada. A propus momentul omagial în Parlament. Reacţii pro şi contra. Refuzul iniţial al PDL  a descoperit  verigile slabe, de care să se ferească. PNL a  înghiţit cârligul. Deconspirarea a fost absolută: Parlament, liberali, “bazaconie de Constituţie”. S-a edificat asupra mişcărilor, pe care le intuise, sau poate le aflase. Constituţia României, tratată de acel Duda, de la Palat, ca o “bazaconie” a devenit bumerang, în avantajul celui  care a fost mai inteligent, mai informat.

Personal, am un sentiment de deja-vu istoric. Prima etapă, etapa decisivă s-a consumat. Acu…, pe bune, nu văd ce finalitate ar fi avut  iluzia de o clipă.

PS: Spre  a evita confuzii de interpretare, aş fi plăcut impresionat, ca Preşedintele României, în perspectivă…, Crin Antonescu,  să îşi cedeze prerogativele, Casei Regale.

Ar fi o dovadă inimitabilă de ataşament patriotic.

              Madi şi Onu

6 comentarii

Din categoria Istoria, Politică, Râsu/Plânsu, SARCASM