Mă credeţi sau nu, azi noapte, mi s-a arătat în vis, Steve Jobs(inventatorul). Cu ochi strălucitori, afundaţi în orbite, cu zâmbet stânjenit, mi s-a adresat:
Onu…, aşa-ţi spune, nu ?
Înclin afirmativ din cap.
Ia mai dă-o-ncolo de politică !
Dacă vrei să-ţi ajuţi semenii, nu le mai vorbi, despre ce trece de nivelul puterilor dorinţelor lor de acţiune.
La Recycle Bin cu preocupările ce-ţi vor depăşi capacităţile tale de finalizare.
Întreabă-ţi, mai bine , cititorii de sănătate, dacă efectiv o vor…, prin străduinţele lor.., nu prin însuşirile tămăduitoare, ale Moaştelor Sfintei Parascheva, sau ale sărmăluţelor, servite la Praznicul acesteia.
M-a năpădit un val de duioşie (ca atunci când recunoştinţa pentru darul primit, îţi înţeapă nările şi obrajii până la lacrimi), şi am simţit nevoia să-l îmbrăţişez, spunându-i:
Stevy, acum înţeleg genialitatea ta; tu ai intuit, prin Banca Universală de Date, ce nevoi informatice au oamenii, ai scrutat Tezurul acestei BĂNCI, şi le-ai pus câteva la dispoziţie, sub forma invenţiilor tale.
Emoţionat, în semn de acceptare, a dat parcă să mă îmbrăţişeze.
M-am eschivat !
Surprins, m-a privit îndelung, şi cu glas mâhnit, aproape mi-a şoptit:
”Bine…, dar te rog, să nu uiţi visul acesta.
M-am trezit, speriat de ce am fost în stare !
Mă uit confuz, în jurul meu, să văd dacă sunt acasă.
Sunt !
Văd corpul de bibliotecă, de la capul patului, în care citesc titlul cu litere ce-mi par de-o şchioapă:
DESPRE RESTRICŢIA CALORICĂ.
Mi-o fi lăsat-o Steve ?
Nu, îmi amintesc.., o aveam.., dar din cauza politicii, aproape o uitasem.
Noroc de vis, care mi-a deschis ochii.
O voi reciti, şi povesti vizitatorilor, cum m-a sfătuit Steve Jobs.
Poate îi va ajuta să depăşească momentele grele, provocate de mizeria managerială a Ţării.
Madi şi Onu