Mă credeţi sau nu, azi noapte, mi s-a arătat în vis, Steve Jobs(inventatorul). Cu ochi strălucitori, afundaţi în orbite, cu zâmbet stânjenit, mi s-a adresat:
Onu…, aşa-ţi spune, nu ?
Înclin afirmativ din cap.
Ia mai dă-o-ncolo de politică !
Dacă vrei să-ţi ajuţi semenii, nu le mai vorbi, despre ce trece de nivelul puterilor dorinţelor lor de acţiune.
La Recycle Bin cu preocupările ce-ţi vor depăşi capacităţile tale de finalizare.
Întreabă-ţi, mai bine , cititorii de sănătate, dacă efectiv o vor…, prin străduinţele lor.., nu prin însuşirile tămăduitoare, ale Moaştelor Sfintei Parascheva, sau ale sărmăluţelor, servite la Praznicul acesteia.
M-a năpădit un val de duioşie (ca atunci când recunoştinţa pentru darul primit, îţi înţeapă nările şi obrajii până la lacrimi), şi am simţit nevoia să-l îmbrăţişez, spunându-i:
Stevy, acum înţeleg genialitatea ta; tu ai intuit, prin Banca Universală de Date, ce nevoi informatice au oamenii, ai scrutat Tezurul acestei BĂNCI, şi le-ai pus câteva la dispoziţie, sub forma invenţiilor tale.
Emoţionat, în semn de acceptare, a dat parcă să mă îmbrăţişeze.
M-am eschivat !
Surprins, m-a privit îndelung, şi cu glas mâhnit, aproape mi-a şoptit:
”Bine…, dar te rog, să nu uiţi visul acesta.
M-am trezit, speriat de ce am fost în stare !
Mă uit confuz, în jurul meu, să văd dacă sunt acasă.
Sunt !
Văd corpul de bibliotecă, de la capul patului, în care citesc titlul cu litere ce-mi par de-o şchioapă:
DESPRE RESTRICŢIA CALORICĂ.
Mi-o fi lăsat-o Steve ?
Nu, îmi amintesc.., o aveam.., dar din cauza politicii, aproape o uitasem.
Noroc de vis, care mi-a deschis ochii.
O voi reciti, şi povesti vizitatorilor, cum m-a sfătuit Steve Jobs.
Poate îi va ajuta să depăşească momentele grele, provocate de mizeria managerială a Ţării.
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 
@ Onu,
Foarte interesant visul tău !!!
Am avut și eu un vis în noaptea de vineri spre sâmbătă dar, mi-a fost jenă să-l postez. Se făcea că Sfânta Cuvioasa PARASCHEVA mă lua la rost tare de tot pentru tupeul meu ( http://aliosapopovici.wordpress.com/ )de a-i judeca pe zecile de mii de enoriași care, deși săraci lipiți pământului și fără un ban în buzunar, au parcurs sute de km. fiecare cu ce a putut pentru a se deplasa din toate colțurile țării și nu numai, la IAȘI, pentru a vedea, închina ,săruta și a se ruga la moaștele ce sunt păstrate în racla făcătoare de minuni , gândind în mintea lor că se vor reântoarce la locuințele lor friguroase , mai deștepți și cu bani în buzunar ( dar de la jocul de barbut ,nu de la… ) Deșarte iluzii, ferice celor ce mai judecă încă !
Timid, cu ochi-nchiși și vocea-mi tremurândă, am murmurat :
– Prea Sfântă Cuvioasă PARASCHEVA, eu am bănuit că ,de le voi spune ENORIAȘILOR adevărul ,îi voi ajuta să se trezească la realitate măcar la anul care vine ca să iasă din mocirla în care, încet-încet ,dar zi de zi, s-au afundat tot mai mult in ultimii doi ani si din care, nu vor mai putea iesi decat printr-o mare minune !
Nu stiu ce mi-a raspuns ca cesul desteptator m-a trezit la realitate.
O seara fara vise !
Aliosa.
Alioşa,
Consecvenţa ta este de invidiat.
Daca-mi amintesc bine, am citit cândva,ceva de genul:
„Geniul lui Napoleon, învingea, pentru că subordona totul, scopului propus”. Uneori, îmi aminteşti nostalgic, de Corsican.
Noapte cu Pace, cum lui Madi-i place!
Madi şiOnu
@ Onu,
Sincer, l-am îndrăgit pe CORSICAN încă din clipa când am aflat despre el la ISTORIA UNIVERSALĂ ce cu drag mare am parcurs-o . Mai târziu, când pașii m-au călăuzit spre LICEUL MILITAR, aveam în cap doar cugetările sale dintre care „ Fiecare soldat poartă în ranița sa bastonul de MAREȘAL ” era la loc de mare cinste, prioritatea ZERO pentru mine !
Din păcate, CONSECVENȚA mea a fost dirijată doar în anumite direcții și deloc în direcția POLITICII parșive de la noi ……altfel, acum nu mai postam liber ca pasărea cerului ci împins poate de la spate de pitici și ilene cosânzene cu ambiții peste puterile lor intelectuale…
Seară cu LUNĂ
C-ai inimă bună !
Alioșa.
Aliosa,
Mi-ai dat o idee. Cred ca schimbarea impresiilor noastre se datoreaza alternantei ambientului, cand planul de raportare la sine, este total diferit. Adica, nu noi ne schimbam , ci imprejurarile la care ne raportam; cum ar fi, sa zicem hainele, relatiile, oglinzile umane,in care ne privim.
Acum, spre exemplu, cand scriu, privesc pe geam la lumea infofolita, si ceva-mi pare ciudat.
Presupun, ca prin aceeasi prizma, conjuncturala, privesti si tu bocii si ilenele cosanzene. Mie mi-a placut politica, si am avut ocazia s-o fac la nivel inalt, dar mereu, m-a derutat schimbarea planurilor.
Toate bune, indiferent de reflexia oglinzilor.
Madi si Onu