Arhiva zilnică: 15 octombrie 2011

RESTRICŢIA CALORICĂ (RC)

 În loc de motto: ”Bucuraţi-vă de înfometare ! Veţi trăi mult…, cu puţin !” – Madi şi Onu

Începând din anii 1930, americanii studiază  procesele de îmbătrânire, în sensul cunoaşterii mecanismului producerii acestuia, spre a le asigura americanilor, vârste nu matusalemice,  ci, probabil cât spre a se bucura de agoniseala din timpul vieţii lor edenice.

  Sau poate nişte cercetători cinici, să se răzbune pe statul social American, prin obligaţia plătirii unor pensii, cât mai mult timp. Ipoteză profană, desigur, indusă de frământările actuale ale “stătucului”  nostru.

De atunci, au fost obţinute rezultate impresionante de prelungire a duratei de viaţă prin  regimurile alimentare  cu un conţinut scăzut de calorii. Unul dintre pionierii acestei abordări, dr. Roy Walford se confesează: ”Eu mi-am petrecut cea mai mare a vieţii mele profesionale cercetând relaţia dintre nivelul de consum de calorii şi longevitate.

An după an, lucrând în laboratorul meu din cadrul Universităţii California- Los Angeles, am fost martorul rezultatelor spectaculoase ale restricţiei calorice (RC).

 Animalele supuse unui regim normal de alimentare începeau să încărunţească, să le cadă părul, să li se fragilizeze oasele, să se deplaseze din ce în ce mai lent, iar în cele din urmă să nu se mai mişte deloc.

În vreme ce aceste  modificări surveneau în cadrul unui grup de cobai, un alt grup, alăturat primului, manifesta un comportament cu totul diferit. Acest al doilea grup era supus regimului alimentar de restricţie calorică (RC). Animalele din acest grup îşi păstrau o tinereţe şi o vitalitate uimitoare. La o vârstă la care majoritatea cobailor hrăniţi normal muriseră- un echivalent uman de 85sau 90 de ani-aproape toţi cobaii supuşi  regimului RC nu doar că erau în viaţă, ci şi în plină putere. Femelele rămăseseră chiar fertile.

Procesul de îmbătrânire fusese încetinit într-o manieră atât de spectaculoasă încât mulţi dintre cobaii supuşi regimului alimentar RC au trăit  până la o vârstă echivalentă cu peste 140 ani umani, în unele cazuri chiar peste 150 de ani”.

 Inspiraţi de reuşita cercetării americane, câţiva ani mai târziu, cam în perioada închisorilor comuniste, ai noştri, s-au hotărât asemenea fascistului Menghele, să efectueze o etapă nouă, asupra deţinuţilor politici.

Păcat că s-au pierdut  reţetele folosite. Ar putea fi continuate cu rigoarea managerială, la care asistăm astăzi, în condiţiile de austeritate la care suntem determinaţi, spre binele nostru socio-uman, inconştienţi nerecunoscători, ce suntem. Poate cauza ştiinţei, nu este ratată întru salvarea naţiei noastre sinucigaşă !

 Exprimându-mi amărăciunea asupra acestei pierderi ireparabile, Madi caută să mă încurajeze.

Poate, pentru început, să încerce guvernanţii,”meniul Jilava !?”

Dar…, continuă ea îngrijorată, pentru statornicirea rezultatelor, sper să nu fim atât de iresponsabili şi să nu le permitem începând  cu 2012, continuarea experimentului.

Altfel, cum am cânta.., precum Onor Premierul BOC:

”Cu puşca şi cureaua lată,

 Ce Râsul Ţării…, eram odată !”

Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria De sănătate ..., Din lume ..., Râsu/Plânsu