PLÂNS

Uneori, putem fi paradoxal ludici.  Bunăoară, ieri, văzând durerea nordcoreenilor, la moartea Conducătorului, am fost impresionat. Dar la privirea rece a lui Gâdea, mi-a trecut… , cum mi-a venit.  Este drept, am şi gândit: dar dacă sunt bocitori plătiţi ? Că se obişnuieşte şi la noi.

Nostim, însă  gândurile au luat-o razna.

În cazul decesului Seniorului Voiculescu, Mihai Gâdea ce funeralii îi va organiza ? Va tocmi bocitori şi bocitoare, cum o face chipurile, de mila suferinţelor poporului român ? Vor fi aceiaşi, care mă intoxică zilnic ?  Încerc să m-il închipui pe Marele Patron, dus pe gânduri, trist, din cauza  zâmbetului Preşedintelui, parcă făcându-i cu ochiul:  „Ei, na, că nu m-ai suspendat, şi nici n-ai s-o mai faci !”

Iar jos, la poalele mesei „prea Întristatului”, înghesuiţi de durere plătită, în aceeaşi cohortă antiputere, cu gestică de pantomimă nordcoreeană:

Oana Stancu, cernită, ca de cortegiu funebru, plânge reţinut, cu inflexiuni grave, numai de investigaţiile ei, ştiute.

Adrian Ursu, cu maxilare puternice ca în filmul FĂLCI, şi obrajii roz bucălaţi de patimi culinare neostoite, de grija celor căinaţi, suspină îngândurat, cu priviri pierdute, asupra viitorului. Epoca anticomunistă, instaurată ca o ”soluţie imorală” a devenit desuetă. Ce rating, îi mai rezervă viitorul ?

Dana Grecu, vizibil afectată, roteşte ochii printre lacrimi, parcă implorând ajutor.

Radu Tudor e mai departe, la capătul rândului, nu o poate sprijini. Personalitatea sa dezinvoltă, cu ochii adânciţi în orbitele inundate de stropi milităroşi, nu o zăreşte pe Dana, în restriştea ei.

Repetând obsesiv, ca la Subiectiv,”de ce…, „Şefu”, de ce ? Răzvan Dumitrescu plânge în pumni, precum gânditorul de la Hamangia.

Sandra Stoicescu, prezenţă fizică inedită, privind la  Mircea Badea, care pare a nu da doi bani, pe spectacol. Poate, Mircea gândeşte tot în lacrimi, dar în stilu-i specific, ireverenţios:”asta-i tot, alt şef, altă comandă!”

Pe Mihai Gâdea, nu-l văd. Probabil se ocupă de lotul doi, de bocit( meditat ritos de profesorul Valentin Stan, dacă mustrările de cuget, de a-şi fi înfruntat Stăpânul în lipsă, cu câteva zile în urmă, îi vor permite).

Aş vrea să-i văd faţa lui Mihai, alungită de o tristeţe teologic simulată.

Oare ce face Andrei Pleşu ? Se va afla ceva în Dilema, despre toate aceste tristeţi ?

Madi şi Onu 

Reclame

3 comentarii

Din categoria Râsu/Plânsu, SARCASM

3 răspunsuri la „PLÂNS

  1. Pingback: La mulţi ani prieteni! « Popateapa's Blog

  2. Pingback: A mai scapat odată Boc, sau unde ne este opoziţia? « Popateapa's Blog

  3. Pingback: Sionismul american nu vrea să fie pace! « Popateapa's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s