A TRECUT DIN NOU…, SPERANŢA !

Motto:”Să nu uiţi, Darie – Zaharia Stancu

Dumnezeu să-l odihnească în pace, pe maestrul Emil Hosu, plecat în lumea  miracolelor. Secerat poate de zeul Soare, frământat  la rându-i de furtuni mistuitoare, actorul  a plecat fără să vadă rodul năzuinţelor sale patriotice.

E trist, şi mi-e trist, să văd molima neputinţei, infestând şi pustiind ogorul fertil al Ţării.

Sursa foto: Cotidianul.ro

Copleşit de evenimente, încerc să le înţeleg rostul, în tâlcul Constituţiei.

Citesc şi văd că dacă nu-mi place Preşedintele sau vreau să-i iau locul, trebuie să-l suspend din funcţie, cu ajutorul Parlamentului, pe motiv că a săvârşit fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei.

Şi dacă suspendarea a fost aprobată, trebuie să organizez un referendum pentru demiterea sa . (Dar, la referendum, dacă l-ar vota 4 din 5, ar reveni, că 80 la sută l-au votat).

Ori, tot cu ajutorul Parlamentului, pot încerca demiterea sa,  punându-l sub acuzare  pentru înaltă trădare .

 După ce l-am pus sub acuzare, până la data demiterii, Preşedintele este suspendat de drept. Competenţa de judecată pentru înaltă trădare, aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La data  rămânerii definitive a hotărârii de condamnare dată de ÎCCJ  Preşedintele este demis de drept.

Aaa, mai văd ceva: în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces, intervine aşa zisa „vacanţă a funcţiei de Preşedinte”, de la data intervenţiei  căreia, în termen de trei luni, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte.

 Până atunci, interimatul se asigură în ordine de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei  Deputaţilor.

 Nu pare greu, dar…, „DOVADA”, cum în temeiul Constituţiei ştiute de ea, cerea cândva defuncta regimului roşu.

Poate că dacă aş fi fost inteligent, sesizam faptele imputabile Preşedintelui, îl atenţionam pertinent, din timp, ca Opoziţie, „să nu uite de democraţie”, după care, îi ceream în Parlament explicaţii, cu privire la cele ce i s-au reprosat, dar le-a desconsiderat.

Altă treabă, altă abordare.

Până atunci, dacă n-am făcut ce trebuie, mai pot încerca tăvălugul   nemulţumirii populare, dar conform legilor firii „fugit irreparabile tempus” ori, şansa ratată este definitiv moartă.

Sau…, ce mai, recunosc: „nu m-a dus capul !”

Madi şi Onu

Publicitate