Aseara, Sinteza zilei a fost de un dramatism, cutremurător! Ochii mi s-au transformat brusc, în aspersoare în funcţiune. Mihai Gâdea s-a întors spontan, cu spatele. Spre a masca probabil o slăbiciune, de fapt o sensibilitate firească viului, pe care unele aşa zise persoane, spre a se da grozave, preferă să o ascundă, să apară insensibile, inerte la suferinţa altora.
Însăşi animalele, se dovedesc mai receptive faţă de cele la care asistă.
Cu fiecare zi, ce trece, mă conving de faptul că mai marii zilei, cu lipsa lor de omenie, faţă de suferinţa românilor, ar trebui să dispară, ducându-se pe pustii. Vorbesc la mânie, marcat încă de disperarea constănţencei Corina Alexandru, bolnavă cardiacă, în stadiu final, incapabilă să-şi facă tratamentul necesar, urmare măsurilor oligofrene, ale actualei Puteri.
De altfel, mă întreb dacă nu asist la o pandemie a Puterii, o molimă al cărei simptom este nepăsarea, neruşinarea comunistă, ştiindu-se protejată cândva, de la răsărit.
Să se fi schimbat punctele cardinale? Răsăritul să fi devenit Apus?
Şi bestia stalinistă, se simţea mare şi tare, până când, o altă bestie, Beria, i-a venit de hac, refuzându-i până şi primul ajutor de sănătate, de urgenţă.
Nu-mi pot închipui, cum arată Dumnezeu, ce formă şi substanţă are, dar am observat, cum din nimic, de nicăieri, loveşte năpraznic.
Şi neştiind, îmi închipui, că poate mâine, poate poimâine,vom afla că, în sfârşit.., Domnul a lovit. Iar cum, în general, omul şi-o face cu mâna lui, înclin să sper, că Meru este instrumentul acelui nevăzut, nepătruns şi atotputernic Divin.
Chiar întrevăd , e drept, fantezist, premisele acestei şanse a marelui Suferind, poporul român.
Dar, să respectăm, Tainele Unicului!
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 