Arhiva zilnică: 15 martie 2012

DEZAMĂGIRE!

Motto:”La pomul lăudat, să nu te duci cu sacul?”-proverb românesc

Am aşteptat plin de interes, întâlnirea Mihai Gâdea- MRU.

Îmi plac dialogurile între oameni inteligenţi şi erudiţi, ale căror scăpărări de spirit, te înviorează, aşa cum sunt însufleţite reptilele, de razele soarelui, pe stâncile însorite. Am aşteptat cu emoţie, echipat cu câteva pungi de alune şi suficiente doze de bere Timişoreana, potrivit de rece.Dar vai, ce decepţie, am asistat la o luptă inegală, în care doar eleganţa evreiască a unuia, l-a scutit pe celălalt,  într-o evidentă nevoie de purgativ, spre a încropi câteva întrebări banale, cunoscute tuturor, şi pe care competitorul din faţa lui, i le citea după teama de nereuşită!Va ieşi, nu va ieşi? Exact ca la orice   reclamă anticonstipaţie. Cineva de lângă mine, a şi exclamat eufemistic, şi plin de înţelegere intelectuală:

– „săracul, ce se mai îndeasă!”

–„N-aş zice, caută expresii elegante, vrea să fie o gazdă impecabilă. E un îndemn la normalitate”. L-am contrazis eu ferm.

Iritat de împăciuitorismul meu, musafirul, a sărit de pe scaun:

-„Hai, las-o naibii, că mă enervezi şi plec!”.

– „Stai calm, tu când eşti în pană de idei, cum procedezi, nu recurgi la asemenea eforturi?”

Ne-a liniştit MRU, care a dat-o pe psihologie,   şi pe stăpânirea limbii române, model Graur, aruncând întrebarea: „care este genitivul numelui propriu Iaşi?” Decentă, gazda, şi-a declinat competenţa răspunsului corect. Marea ei şansă, către final, a fost „În gura presei”, care-l citise pe academician, şi s-a oferit, cu aplomb,să dea răspunsul:”gerunziul substantivului Iaşi, este Ieşind!”Premieră, mai ceva ca la Eba, sau Vanghelie! Auzindu-l, pe Premier, l-a năpădit un nou val de transpiraţie. La care, m-am gândit: precis va sări vreo fană, să strige jignită feminin:”ce bărbat mai e şi ăsta, care transpiră aşa mult!? Cu toată tristeţea pentru gazdă, momentul picant creat de musafirul meu, m-a înseninat.La final,  culant, MRU, l-a bătut  şăgalnic pe braţe, într-un gest victorios. La care prietenul, hâtru, ca în Creangă, îmi face cu ochiul:

-”te-ai prins? Ca şi cum ar spune:”băieţi, el e, nu-l uitaţi!

În context SRI , poanta mi s-a părut grozavă, şi m-am tăvălit de râs, printre dozele de bere golite, în aşteptarea întrebărilor amfitrionului.

Madi şi Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Râsu/Plânsu