A mai căzut o frunză
Din copacul năruirii Ţării,
Răsărit în contra Firii
Urmare PUR trădării
Consecventă lacom sie
Şi năravului turnării.
A mai rămas un ciot, să piară,
În vârtejul de afară
Şi când el, va fi căzut
Cuibul bufniţei-i „kaput”
Mirabilă, frunză căzătoare,
Garant Speranţei viitoare
Orice.., oricine.., de tine , va lătra,
În imbecilă epatare,
Respectuos.., Ţie.., mă înclin!
Ca dătătoarei de viaţă,
Raze de soare
Madi şi Onu
Reclame
Vor române crengile uscate, însă portocalii. Fiindcă partidul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul. Ni se va spune că viaţa merge mai departe, că totul este OK, că fără trădători se trăieşte cu adevărat, că noi suntem nişte prostovani care nu înţelege nimic. Lamentabil.
Totuşi, rămân la părerea exprimată şi pe blogul cu pilula că traseismul politic nu poate fi considerat decât curvăsărie politică, indiferent de numele celui care îl practică.
Puţin diferit! Machiavelli, considera, că în slujba Patriei, este totul bun. Chiar şi un Borgia! Simt la fel!
În plus, Eu am în vedere câteva aspecte, printre care şi frica!
Nimeni nu e scutit de această emoţie.
Personajul, om fiind, poate fi şi el supus adrenalinei.
Îl apreciez, nu ca năimiţii lui Voiculescu, conjunctural,adunaţi în ceva gen haită, prin lupă mercantilă.
Perspectiva ruperii echilibrului parlamentar, intră sub incidenţa criteriului machiavellic.
E o fereastră deschisă Ţării.
Asta, e de apreciat, dincolo de infatuarea slugoiască a unuia de la A3. (la care mă şi refeream).
Madi şi Onu
Să ştii că după pericolul PDL poate să urmeze şi un alt pericol, al celor care – puşi în slujba unor alte interese politice – vor face în aşa fel încât să prezinte chiar şi lucrurile rele drept bune. Trebuie să avem mare grijă, tocmai din această cauză. Căderea din lac în puţ demonstrează că nu s-a învăţat nimic.
Nu este exclus, daca reiterăm că partea de L a PDL, provine tot din PNL.
Că a fost dezintoxicare?
Rămâne totuşi (mare ?)
Madi şi Onu