ÎNŢELEGERE

Am  ascultat şi eu, în reluările „binevoitorilor”, discursul scrâşnit al Domnului Băsescu, la numirea noului ministru al mediului, tot un maghiar.

Chiar m-am întrebat asupra cauzei ostilităţii tonului, neştiind cui să-l atribui. Azi noapte, am încercat o explicaţie, care mi se pare demnă de interes.

De fapt, sunt câteva ipoteze, nici una, apreciez eu, ostilă din parte-mi, deşi personajul o merită cu prisosinţă, având în vedere autoritarismul exacerbat, la care se dedă.

Prima ipoteză, faptul că noul ministru nu este adeptul, aşa se spune, al exploatării aurifere Roşia Montana.

Implicit, certitudinea că această comoară, pentru străinii care ar pune mâna pe ea, nu va căpăta Acordul de mediu. Deci, o contră domnului respectiv, care parcă s-a erijat în intermediarul firmei dispuse să  ne ajute la destrămareaa trupului economic al României.

Şi ajuns aci, mărturisesc: „Nu am decât o icoană, ROMÂNIA!”

A doua ipoteză, ar fi aceea, că domnul Băsescu, şi-a pierdut încrederea în sine. Imaginea de sine, ca atotputernic, s-a dezintegrat. Se simte mărunt şi lipsit de importanţă. Consider că imaginea de sine, a atotputerniciei, a fost secretul succeselor sale politice. O expresie elocventă, a acestei imagini, era şi hăhăitul acela paralizant pentru interlocutor, aflat în postura de a nu avea replică, respectivei cascade de avertismente:”atenţie, cu mine, nu te pui!”.

A treia ipoteză, ar fi conştientizarea caracterului ghilotinar, al scăderii în sondaje. Probabil, fără să o recunoască, se simte eroul lui L.N.Tolstoi, din romanul Cadavrul viu.

Ipoteze diletante, desigur, din bunăvoinţa de a nu credita versiunile vindicative ale unor media.

Şi o explicaţie: dacă nu spun domnul Preşedinte, este că pentru mine, în ochii mei de român, şi –a pierdut această calitate.

                                                            Madi şi Onu

Reclame