Vă amintiţi, cine l-a botezat”arogantul”, pe rafinatul cozeor?Presupun că nu se mai ştie.
Dar, certamente „pistolarul verbal” Nea Nelu Cotrocelu.
Că şi Domnia sa ca Preşedinte, era un om obişnuit, pe lângă verva spirituală a lui Adrian Năstase. Care este imposibil, să nu te umilească în capitolul meschin al închipuirii, cum că dacă ai funcţia, deţii şi înzestrarea pe care Natura, a scăpat să ţi-o hărăzească.
Că „om” e şi ea, Natura, nu? „Insulta” a ţinut, ca şi la „Golanii” din Piaţa Universităţii, ca şi la „măi animalule”,sau”prostănacul”! Că la noi, prind noncivilităţile.
Spre ghinionul său, virusul insultei cotroceniste, prin deşeurile sale metabolice, s-a transformat în convingerea de a fi vinovatul din oficiu, cu sau fără probe.
Nu mai sunt sigur, dar pare-se că botezul, a avut loc, în contextul unor diferende cu Preşedintele de atunci, care sugerase o lege de impozitare cu circa 80 de procente, a veniturilor nejustificate. Sau cu o problemă de îmbunătăţire a Constituţiei, la care, Adrian Năstase, n-a achiesat.
Realizaţi afrontul?
Adevăr sau impresie, şi eu am trăit umilinţa „aroganţei” lui Adrian Năstase. Mereu calm, stăpân pe sine, inspirat în răspunsuri rafinate, de „intelectual subţire”şi căruia nu-i poţi contesta superioritatea artei conversaţiei, m-am simţit uneori, pornit să-i strig în gând: „Arogantule!” Până azi, când Radu Tudor, un interlocutor poate la fel de inspirat, dar mult prea dur cu neregulile, a făcut o apreciere de genul:
„Înseamnă, că Adrian Năstase, suportă ponoasele înzestrării native, de a fi un interlocutor redutabil, la care fiecare intonaţie, complexează”.
Sau, ceva asemănător, care corespunde „tipar”, percepţiilor mele.
Ori, să mi se fi părut? O părere personală, desigur!
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 