Arhiva zilnică: 5 iunie 2012

VÂRCOLACUL ŞEF „PONTA”

Îmi sorb liniştit berea, când un proaspăt cunoscut, mă abordează sec.

 -Doctore, dacă eşti aşa deştept, spune-mi, „de ce latră câinii la lună?”

-De unde să ştiu eu? Tu ştii?Cu aer atotştiutor, şi umflându-se în pene, tipul îmi răspunde:

-Ca să sperie vârcolacii, să nu mănânce luna.” Îl privesc indulgent, zâmbind.

-Da cine ţi-a spus asta, de eşti aşa convins? Parcă ţi-a spălat, minţile, să nu mai fii tu!

Îl simt uşor iritat, ca orice fanatic.

Încerc totuşi, să aflu, ce este un vârcolac pentru el.

-Da cine-s vârcolacii ăştia?

Îşi face o cruce mare, şi –mi răspunde revoltat:

-Doamneee, că înapoiat mai eşti! Un vârcolac este duhul răului, diavolul întrupat în chip pământean, lăudându-se că-ţi vrea binele, până-ţi câştigă bunăvoinţa, ca apoi să-şi facă de cap, din culcuşul lui, de pe lună.Începând cu tine!

-Hai măi, încerc eu să-mi ascund revolta, când văd în ce hal a fost îndobitocit.

Mă priveşte fix, obsedat.

– În ultimul timp, ia tot mai des înfăţişare de parlamentar, care-ţi spune vrute şi nevrute, până-l votezi, după care, să-ţi ia şi zilele.

-Ştii, că începi să mă luminezi. Păi atunci, şi preferatul meu Ponta, o fi tot un vârcolac, şi eu nu m-am prins?

Cu ochii mijiţi de bucuria prostului, care crede că  te-a îmbrobodit, îmi strânge mâna complice.

– Da prietene, aşa este, Vârcolacul Şef, de acea trebuie să-şi dea cât mai repede demisia, să nu ajungă să-i convingă pe toţi, cu promisiunile lui furate.  Încep  să înţeleg,

Aburii berii, devin tot mai decoloraţi. Din  portocaliu şi amărui, ca în reclamă, capătă străluciri de smarald, tot mai toxic.

Zgâlţâitura mâinii lui, mă trezeşte din reveria coloristică.

Îi zic:

-Măi, să ştii că ai dreptate, în ultimul timp aud  haitele de câini vagabonzi ai Capitalei, urlând sinistru la lună. Cred că şi ei, s-au prins la Vârcolacul Şef. Mare naiv trebuie să fiu.

Da…., oare, l-or speria, să fugă pe pământ, să scăpăm mai repede de el?

-Eu abia aştept, să-l dăm jos!  Sper să ni te alături!

-Să-l daţi jos? Care voi? Şi eu ce să fac?

-Să te uiţi la lună, ca noi toţi!

Mă ridic, şi îi întind mâna, a despărţire.

-Mă grăbesc, să prind un loc potrivit pentru privitul la lună.

Faţa tâmpă îi radiază.

Madi şi Onu

Reclame

2 comentarii

Din categoria Râsu/Plânsu