Adrian Năstase a publicat in ziarul online, jurnalul.ro, la editorial, articolul:
Foaie verde PDL, care-a fost şi nu mai e…
Articolul a stârnit reacţii, care prin natura comentariilor, denotă o încărcătură sufletească, mult prea otrăvită la “unii” dintre concetăţenii mei, ca să folosesc formula lui Nils Şnecher, cu “Preşedintele meu”.
Inspirat, premergătorul din Podişul Sinai. Dacă preşedintelui, îi va fi bine, Nils,va avea gheşeftul nonagresiunii mediatice.
Dacă nu, se va şti că a fost o subţirime gazetărească, iar gheşeftul, sub formă “antenică”, îi va reveni, de asemenea. Ca unui vizionar, desigur!
Văzând atâta murdărie, deversată în comentarii, nu m-am abţinut, să nu mă revanşez, ca bun simţ ofuscat, şi am scris:”Worldofsolitaire
Doua chestiuni:
– cui foloseşte articolul, despre apele uzate, nereciclabile?
-si, cum s-ar numi spitalul, analog ospiciului, cu suferinzii de ura închipuirii?”
Dar cum zoile care te-au stropit, lasă ceva urme, m-am întrebat, ca în titlul postului:
”de ce nu, şi nişte autoreproşuri”, de genul:
-simţul estetic, pentru “chinezării”,
-înclinarea spre modernitate, precum”termopanele”
-dispreţul faţă de părelnici, ca în sloganul ”Năstase-patru case”, şi, de ce nu, în alte fabulaţii revanşarde,
-lipsuri, ca:
-ignorarea sugestiei Preşedintelui său, domnul Ion Iliescu, de impozitare cu 80 la sută, a averilor, neinvestite productiv, care antum, nu le ofereau decât perspectiva postumă a unui cavou, potenţial exponat de muzeu,
-sau reluarea explicării “soluţiei imorale”, să se ştie, că nu suntem chiar ce ne dăm, şi poate, prin “repetitio est mater studiorum”, ne mai moralizăm şi noi.
-ignorarea formării şi educării, în intenţia permanentizării spiritului de iniţiativă antreprenorială, folosind corect, facilităţile financiare, oferite conjunctural,( fără recurs, la tot soiul de scuze!)
Şi mai câte altele poate, vizibile doar la “alţii!”
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 