Uneori, am toane de casă mare. Îmi place să mi se spună:
„Să trăiţi, Şefu!” sau „Salve, Şefu!”
Pentru asta , dau o bere.
Efectul este spontan, plus oferta de a mi se duce şi geanta:
-E grea geanta, Şefu? Să v-o duc eu?
Mă împortocaliez, de plăcere şi cu un gest intelectual, ca al celor care beau cafeaua cu degetul mic ridicat, îi întind detaşat, geanta, aproape goală. Şi totul, pentru o doză de bere, de 2 lei jumate. Astfel, cu doi poli pe săptămână, sunt mai închipuit ca Becali sau Ungureanu.
Încercaţi, şi vă veţi bucura, de un veritabil răsfăţ pseudoaristocratic.
E drept…, iluzoriu…, ocazional!
Madi şi Onu