În copilăria mea, prin zone de mlaştini dunărene, am văzut mulţi şerpi cu capul strivit. Vitalitatea acestor vieţuitoare, uimeşte.
Se zvârcolesc ore în şir, până să cedeze .
De unele, plângeam.
Habitatul politic actual, postelectoral, apariţiile prezidenţiale insolite la tv, mi-au amintit mila inspirată de ultimile ore ale zvârcolirilor acelor reptile.
Azi, nemaifiind copil, mi-e ruşine să plâng,deşi nutresc o milă nejustificată…, pentru faptul că în ciuda evidenţei, se încearcă reducerea la absurd, a oricărei realităţi de bun simţ.
Ba chiar cred că tot din bun simţ, ar fi nedemn pentru mine, să mă înduioşez de zvârcolirile la care sunt nevoit să asist.
Nici nu merită, să mă mai uit la tv.
Spectacolul menţionat este dezgustător!
Am senzaţia halenică, a încercării mojiceşti de a fi prostit, în ciuda adevărului parlamentar.
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 