În loc de motto:”Fiecare, are dreptul la opinia sa!”-Madi şi Onu
După ce am scris ZVÂRCOLIRI, m-am întrebat:
“dar dacă greşesc, şi mâine, în discuţia cu Ponta, Preşedintele va spune:
”Victore, m-am mai gândit, şi Parlamentul are dreptate: tu vei merge la Bruxelles, pe 28 şi 29!”
Şi apoi, zâmbind maliţios, cu grimasa orgoliosului strivit de realitate:
”îmi recunosc înfrângerea de către un “imatur,” cum nemeritat, te-am insultat, şi mă înclin.
De fapt, tu eşti “doctor în drept!”
Ce mod inteligent, de a şterge cu buretele, păcatele trecutului.
Sau ceva în acest gen, eu, nefiind “pistolarul verbal” Băsescu.
Aşa stând gândurile mele, am ascultat nerăbdător, intervenţia domnului Ponta, aseară la Sinteza zilei.
Nici vorbă de îndoielile trăite.
Mai mult, din nevoia de spiritualitate, Mihai Gâdea, cu aerul preocupat de grija iertării păcatelor, celui venit la împărtăşanie, a întrebat pieziş:
– Vă bucuraţi de ce se întâmplă în PDL? Răspunsul a venit clocit:
– Ca om, nu mă bucur de răul altuia, dar ca procuror, apreciez actul firesc de justiţie, al începutului sfârşitului PDL.!
Ei bine, nu mi-a plăcut răspunsul, îl suspectez de nesincer.
Pentru că sinceritatea, calitate neapreciată în viaţă, este un grăunte de metal, preţios dincolo de rapacitatea căutătorului său.
Vreau să spun, că dacă încerci să mă minţi, mimând ipocrizia cumsecădeniei, nu te voi mai crede, nici când vei spune poate adevărul!
A mai existat ieri, un moment penibil, în accepţia mea .
Întrebat dacă poate relata ce s-a discutat la Cotroceni, domnul Ponta, cu aceeaşi mimare a sincerităţii, ca mai sus, a spus că nu poate, întrucât au stabilit, să păstreze discreţia, până la finalul acestor întâlniri.
Iarăşi, mi se pare o încercare caragialescă, de a mă convinge de un fapt superfluu, în lumea politică actuală.
Un gen de “parol, mon cher!”
Ba înclin să cred, că interlocutorul său, i-a tatonat naivitatea, spre a-l duce cu vorba, aşa cum a procedat şi cu alţii.
Politica, nu este un joc de naivi!
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 