Motto:”Obişnuinţa îndulceşte chiar si lucrurile înspăimântătoare”.-Esop
Veştile uciderii Parohului din Focşani şi a femeii din Sibiu, chiar sub ochii fiicei sale,în vârstă de 7ani, m-au tulburat aât de mult, că n-am mai fost eu însumi, toată ziua. M-am gândit să scriu cele ce urmează, dar cunoaşterea faptului că sunt destui săritori în protejarea răului, invocând existenţa divină, uzând de cele mai infantile argumente bigote, am renunţat.
O metodă eficientă împotriva stresului, este să nu te legi la cap, dacă ştii că nu-ţi trece.
Îmi amintesc, pe blogul meu iniţial, m-am pronunţat împotriva câinilor vagabonzi ai Capitalei. La postul respectiv, n-au fost comentarii, dar am avut parte de o ploaie de articole, cu trimitere la el, din care din hitlerist atroce nu eram scos.
Nu m-au impresionat, inepţiile respective, dar mi-m spus că n-are rost să latru la lună.
Aseară, am frunzărit blogul unei puştoaice,Cristina Ioana Florea,(aşa pare), a cărei personalitate, parcă mi-a trezit un miez de jenă, să nu mă las impresionat de asemenea penibile-amintiri, şi să scriu cele de faţă.
Motto-ul mă ajută, în sensul că viitorii exterminaţi pentru crimă, se vor fi obişnuit cu ideea propriei lichidări, prin lege, deci invocarea stupidă a clemenţei divine, ar fi inutilă.
Ba aş merge cu draconismul justiţiei, până la a fi suprimaţi oficial, imediat, chiar lângă cadavrul victimei, şi aruncaţi în depozitul resturilor abatorului, sau daţi la incinerat sumar, ca oricare deşeu- focar de epidemie.
Altfel, s-ar lungi pelteaua invocărilor divine, şi umanitare, iar bestia ar scăpa de pedeapsa cuvenită.
Aştern aceste rânduri, printre lacrimile pentru sora mea, Milica, dispărută bestial, în asemenea circumstanţe.
Un aşa zis soţ, abrutizat de otrăvurile alcoolului.
Majoritatea acestor laşi sunt întotdeauna „îmbărbătaţi” de un strop de alcool.
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 