TATĂ ŞI FIICĂ!

Motto:”În mine, sunt doi oameni. Unul, numai inimă, iar altul numai cap.”-Napoleon

Mă uitam aseară, cu tristeţe, la nunta Ebei. Cred că pentru ea, a fost o bucurie înnegurată.

Probabil nu s-a aşteptat, că tătâne-su poate fi atât de neînsemnat.

Poate idolul ei, s-a prăbuşit în această zi, care trebuia să fie cea mai frumoasă, din viaţa ei.

Psihomental, am participat şi eu la dezamăgirea lor, a tatălui, şi a odraslei. Am perceput ciudat, momentul.

Intens aşteptat, şi dorit, de cei doi, dar ce decepţie!

Aştern aceste rânduri, ca părinte, în partea lui sufletească pură.

De ea, îmi pare rău.

În măsura în care este capabilă conştientizeze adevărul.

Sunt mândru, de tatăl meu, ÎNVĂŢĂTORUL .

Cred că şi ea, de al ei, Preşedintele

.Pe care eu însă, nu-l consider, încă din 2009, când simt că şi-a furat competitorul.

De aceea, nici nu-l percep, ca preşedinte suspendat.

Desigur, nu aşa, o gândi mireasa.

Dar e un punct de vedere, subiectiv. Pe lângă următorul:

”Personajul, pentru mine, nu este ceva deosebit, cum încearcă să-l fetişizeze unii, care nu disting valoarea. Nu este decât un arivist, care vorba aceluiaşi Napoleon, „subordonează totul, scopului propus”. Şi, ajuns aci, cred că şi nunta fetei, a fost o găselniţă arivistă, de a stârni mila oamenilor, aşa cum a reuşit cu mine, şi a trece hopul dezavuării românilor.

Numai că, mie, mila provocată, îmi exacerbează stările emoţionale potrivnice, aşa că efectul scontat, „nu se pune!”

Rămân acelaşi implacabil rival, al sperjurului, şi necinstei, de oriunde-ar proveni!

Oricum:

„Căsnicie fericită, Fiicei!”

 

Madi şi Onu

 

PS: Mândru, nevoie-mare, de opera mea,am citit-o  şi soţiei, care mi-a replicat scurt şi dur:

” Nu cred ca ea, să fi gândit ca tine: e la fel de egoistă, ca şi taică-său!”

Nici nu ştiu:

să-l mai public!?

 

Publicitate