În peregrinările mele de specialitate, treceam printr-o localitate, unde un omuleţ de-o şchioapă, întârziat în creştere, stătea la marginea drumului, şi făcea bezele entuziaste, trecătorilor.
Surprins de gest, i-am răspuns cu o jovialitate matinală, fapt care, după reacţia lui de entuziasm, m-a bucurat.
Îmi devenise atât de puternic obişnuinţă, încât i-am resimţit lipsa, când n-a mai apărut.
Şoferul, un rafinat cunoscător al pasagerilor săi, mi-a răspuns la gând.
Nu mai este, a murit săracul. Era bolnav rău de tot. Din naştere.
Se bucura de viaţă, ca să-şi învingă tristeţea, în felul său, prin acele explozii de entuziasm.
Şi cred că răspunsurile date saluturilor lui, au însemnat foarte mult pentru el. Mi-am amintit acest episod, aseară, când Mircea Badea a întrebat pe neaşteptate:
”Oare de ce râde mereu, fără motiv, Ponta? Parcă i-a priit lista cu bezele a lui Baroso.
Am tresărit, amintindu-mi de omuleţul meu, de pe marginea şanţului.
M-am întrebat speriat: „nu cumva, această bună dispoziţie este premonitorie?”
Şi instinctiv, se bucură de Premieratul rămas?
Dar eu nu vreau aşa ceva!
Mi-am amintit de ameninţările obstructive ale lui FĂLCI, privind o eventuală moţiune de cenzură.
Nu-l cred în stare, dacă îşi flecăreşte intenţiile în roza vânturilor.
Marile reuşite, sunt precedate de o discreţie absolută.
Un exemplu, care va deveni clasic: a;a zisul „PUCI” PARLAMENTAR.
HAHAHA.., ce le-au mai tras-o!
Cu toată insistenţa de Woody, a Danei Grecu.
Dacă i-a derutat şi pe Comunitarii Europeni, mă înclin cuvios iscusinţei politice a USL.
Fără scrâşnet de fălci, fără concerte la lună, ci doar prin valorificarea discretă a înţelepciunii neaoşe, gen”ursul trece”, care a fost spray-ul paralizant, pulverizat răuvoitorilor. Dacă bine-mi amintesc, succesul amintit, a fost precedat, de aceeaşi seninătate enigmatică.
Ceva în genul:”îmi place, fiţi „închipuiţi” în continuare, până veţi simţi ţeapa-n prima chakră!”
Cam aşa, îmi explic surâsul permanent al Premierului, care a stârnit curiozitatea lui Mircea Badea.
Sau, îl văd eu astfel, în ciuda vrăjmaşilor Democraţiei!?
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 