FLERUL

Încet, încet, constat , că flerul nu mă înşeală.

Iar ipotezele mele, nu sunt greşite. Desigur, sunt mândru de asta, dar ce folos!

 Referendumul, tot s-a pierdut, iar Ion Rus, rămâne în continuare, o cârtiţă, în PSD.

 Ba chiar în USL, că îl simt un Brutus pentru Premier.

E drept , Ponta nu-şi poate periclita căsnicia, amiciţia iluzorie, dintre Ilie Sârbu, socrul, şi cârtiţă, fiind  ca un virus perfid, bazat pe naivitatea socrului.

Când afirm astfel, eu judec lucrurile, simplu, reducându-le la esenţă.

Scenariul pe care mi-l imaginez, ar fi următorul: pornind din 2008, Geoană, ajuns preşedinte, prin uzurparea lui Iliescu, (ajutat de cârtiţă), acceptă negocieri secrete cu PDL,  ascunse faţă de Boc, la Cluj.

Solicitate de cine, dacă nu de Băsescu?

Solicitare, adresateă cui, dacă nu şefului filialei PSD  Cluj?

Intermediate, de cine, dacă nu de socru, după cum l-a luat apoi, gura pe dinainte, după alegeri?

Şi tot din cauza acestei luări „pe dinainte”, cârtiţa, debitează nevrute,

„ca apa care spală nisipul din fundaţia digului”.

Şi aşa, se ajunge la ideea unei coabitări cu „victima” referendumului.

Nu sunt convins, că expresia, îi aparţine lui Ponta.

A urmat probabil, tot via Cotroceni, Cluj, Ilie Sârbu, Ponta.

Astfel,  încep să cred că ultimul, va fi nevoit să aleagă între USL, şi căsnicie, dacă nu extirpă cârtiţa, din PSD.

Eu, dacă ar trebui să decid, aş prefera  posteritatea.

Madi şi Onu

Publicitate