MI-AI PLĂCUT, CĂTĂLIN IVAN!
Când cu galben, iritat
Peste jachetă ai stropit-o.
A fost, ca să spun aşa,
Pentru urâtă, astrala clipă.
Uneori, e odios
Să vezi fiinţa lovită
Dar la Reding, Cătă, ştii
Mişcarea e reuşită
Aşteptam de mult, momentul
În care un român sadea
S-o trimită pe pustii
Unde sigur e de ea.
Unii spun, că interesul,
Portocaliei, i-a purtat fesul
Cică să fie realeasă
Că vrea în frunte, la masă.
Dar las-o-ncolo, „fă” lichea,
Lovind în Ţara cuiva?
URÂTA DEZLĂNŢUITĂ!
Cu breton anost cioplit,
Doar tăindu-i firul,
Au reuşit să-i întrerupă,
Antiromânesc delirul.
Nu-i democratic procedeul,
Dar, pare-se, că uneori,
E profilactic, să înlături
O colportoare de orori.
N-am să înţeleg nicicând
Atâta otrăvită spută
Uitând de propria-ţi redută.
MUŢUNACHE NEÎNTORS!
Urât de tac şi câinii, doar văzându-l
Devine şi mai jalnic, ascultându-l.
De unde oare, Doamne,
Atâta deşănţată ură
Ce-o fi avut, mamă-sa-n placentă
Ce zoaie în trădare, purulentă?
Privindu-l dând neputincios din cap,
La apărarea USL.
Percepi în el, monstrul atins,
Dar care nu se dă învins.
Deşi ţeasta, i-au strivit.
Cu argumente pertinente,
Nu cu minciuni deşănţate,
În Fanar, alambicate.
Madi şi Onu
