Arhiva zilnică: 29 septembrie 2012

LILI

Dacă Tamara a fost subiectul unei iubiri imposibile, în studenţie, LILI a rămas emoţia de neuitat a unei vizite. La sora mea, Geta, în Galaţi.

A fost ca o poveste.

Când am intrat în casă, la Geta,  Lili  se pregătea să plece.

Nu ştiu, de ce, dar subit, am vrut să mai rămână. Era un gen de frumuseţe molcomă, ai cărei ochi profunzi şi calzi,  de culoarea cafelei cu lapte, îmi învăluiau fiinţa, până la uitarea de sine . Aproape n-am vorbit. O priveam fascinat, întrebându-mă unde am mai întâlnit-o.Mă gândeam la incendiarele nordamericance din filme, o vedeam în languroasele mozambicane, cu sânge portughez, sau blândele rusoaice blonde, în clipele de tandreţe.

Reuşea, frumoasa Lili, să-mi inducă o linişte învăluitoare, ca o noapte petrecută sub bolta înstelată niculiţeană, în via bunicilor.

Într-un târziu, a plecat. Am rămas cu inima plină de presimţiri, că nu ne vom mai revedea. Ciudat, acest presentiment sumbru.

Într-o zi, la telefon, o întreb pe Geta, despre Lili.

Oftând, ştiind că mă va amărî, mi-a spus cu vocea sugrumată, că Lili nu mai este.

Zilele trecute, nu am rezistat, şi am adus, telefonic, iar vorba  despre ea.

Atunci, Geta, n-a mai rezistat. Te rog, nu mă mai întreba!

Drama acestei frumuseţi este înfiorătoare. Toată familia ei, parcă urmărită de un blestem necruţător, a fost răpusă de cancer.

La început, mama, apoi tatăl, fratele, şi în sfârşit ea,  ca şi mama ei, de un cancer mamar.

Boala i-a fost depistată din timp, şi deşi operată imediat, nu a fost cruţată, cu toată dragostea şi voinţa ei de viaţă.

Nu împlinise încă, 40 de ani. Ca un făcut, i- am cunoscut toate îngrijorările şi speranţele de viaţă.

Cu expresie îngrozită,  mi-a arătat nodulul mamar depistat. Aproape fericită, mi-a vorbit despre operaţia  care chipurile, îndepărtase pericolul.

Venea des în vizită, pe la noi. Ne bucuram şi ne frământam de speranţele şi temerile pe care le avea. Apoi, a dispărut.

Până într-o seară, când  primesc un telefon.

-Geta, sunt Lili, şi te sun, să-ţi spun, să ştii că eşti prietena, pe care o iubesc cel mai mult. Boala nu mi-a permis să te mai vizitez, şi nu am vrut să te indispun, cu suferinţa mea.Acum , însă, nu cred să mai prind sărbătorile Crăciunului, şi înainte de a merge la ai mei, aş vrea să ştii că ţin la tine foarte mult, şi să nu crezi, că suferinţa m-a făcut să te uit vreo clipă.

-Lili, dragă, am apucat să spun, şi lacrimile, mi-au înecat vocea. Vin să te văd eu, nu te îngrijora. Alături, Nelu, (cumnatul meu), care o preţuia tare mult, a înţeles ceva şi faţa i s-a umplut de lacrimi. Plângeam toţi trei, striviţi  de tristeţe.

Lili era cea mai delicată prietenă a noastră.

Dintr-o întâmplare neprevăzută, nu am ajuns la ea. După Sărbători, cu voce sfâşiată, soţul, ne-a transmis telefonic, salutările ei de adio.De când ea s-a sfârşit, cu el, nu ne-am mai văzut.

Madi şi Onu.

Reclame

4 comentarii

Din categoria Proză