Arhiva zilnică: 9 octombrie 2012

TAVERNA SÂRBULUI, 2

 Dedicaţie, blogăriţei ”ancagiurgiu”.

În loc de motto:”Dacă tuturor ne place să credem că gândurile noastre nerostite rămân private şi ascunse în mintea noastră, acest lucru nu este adevărat.”-dr. Bradley Nelson.

 „ Noi suntem la fel ca o staţie  radio care emite în permanenţă  energia gândurilor noastre. Această energie umple imensitatea spaţului, influenţând toate fiinţele în bine sau în rău.

 Desigur, puţini sunt cei care chiar reuşesc să citească efectiv gândurile altor oameni,  dar cu toţii detectăm într-o măsură mai  mare sau mai mică energia acestor gânduri la nivel subconştient.  Dacă doreşti  să te convingi, este suficient să priveşti cu atenţie, pe cineva de la spate şi vei vedea că în în câteva clipe acesta îşi va întoarce capul şi se va uita la tine. Dacă nu eşti convins, încearcă! Vei vedea că nu dă niciodată greş!”, recomandă dr Nelson.

”Adevărul este că marea familie a umanităţii este conectată la nivel energetic.

Atunci când un om suferă şi moare în partea opusă a planetei, noi îi simţim agonia la nivel subconştient,  şi suntem afectaţi de ea.” , afirmă acelaşi.

Personal, care nu suport, răutatea, am constatat, că starea de antipatie, asupra celor răi, îmi este imediat recepţionată.

Atunci, m-am gândit la un artificiu: deliberat, îmi imaginez ceva frumos despre subiectul respectiv, cum ar fi o trăsătură fizică plăcută, sau o însuşire sufletească.

Iar dacă  gândul  este însoţit de câteva cuvinte, şi un zâmbet dezinvolt,  în ton cu gândirea, transformarea este uluitoare. Încercaţi sincer, metoda, şi-mi veţi fi recunoscători!

Sau, aplicaţi-o ,  doar pentru a bucura pe cineva.

Doresc acum, să remarc, o altă faţetă a puterii gândului. Mergând la Galaţi, Geta, sora mea, îmi spune:

 „aş vrea să mergem la mormântul domnului Bellu, să depunem nişte flori,dar nu –i ştiu locul, decât orientativ.

Domnul Bellu, fostul croitor al familiei noastre, era un om de o nobleţe sufletească, exemplar.

Bine, accept eu, cu drag. Dar mâine, să avem timp şi condiţii să-l găsim. A doua zi, apropiindu-ne cam la vreo 30 de metri,de  sectorul presupus a se afla mormântul,Geta, iuţeşte pasul, spunându-mi: „uite acolo, vezi crucea? În dreptul tufişului din faţa noastră!?

 Nu vedeam nimic, dar dacă am pornit la treabă, am urmat-o ascultător.Când colo, crucea, pipernicită, era în spatele unui tufe de liliac de câteva ori mai înaltă decât ea. Mi-am făcut cruce, necrezându-mi ochilor: „Doamne, Geta dragă, tu ai vedenii, cum ai văzut-o aşa ascunsă?” Minunându-se şi ea, Geta, a găsit o explicaţie spiritistă:- Eu cred că domnul Bellu, a dorit să-i fie îngrijit mormântul, şi m-a ajutat, închipuindu-mi că văd crucea! Nu-mi amintesc finalul discuţiei.

 Cert este, că n-am s-o uit niciodată, oricând, va veni vorba de puterea gândului.

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Proză

EVA DANA GRECU

Am încercat să scriu continuarea la TAVERNA SÂRBULUI, dar, pentrucă nu am ajuns încă acolo, mintea nu mi-a mers. Aşa că îmi fac o uşoară încălzire, să-mi scot năduful, pentru aseară. Nu ştiu, dacă aţi ascultat emisiunea-şoc, „La Ordinea Zilei” a Danei Grecu. Dacă nu…, mai bine, pentru că, n-am înţeles, de ce a căşunat pe Premierul Ponta.

Mai bine zis, pe discreţia acestuia. Dacă bine am înţeles, curiozitatea, o îmboldeşte să ştie ce gândeşte anticipat, bietul om, despre soarta Neamului, de care,  cică, şi ea, ca jurnalist, s-ar preocupa. I-a ţinut isonul, şi Mircea Coşea, căruia-i spune condescendent, „dom Profesor”. Oricum, profesor sau nu, dom’ul respectiv, a debitat tâmpenii mai gugumăneşti decât Cezar Preda cândva, de la REBU Bucureşti. Dar nu despre aceşti găgăuţi, vreau să vorbesc. Episodul de ieri, m-a făcut să mă gândesc la îndoiala Evei, în cuvântul Domnului, de a nu gusta din „fructul oprit”. Şi minte spurcată, să mă întreb ce-ar fi păţit Adam, dacă o refuza „să muşte din măr”, tot aşa cum ieri,Premierul Ponta, ca şi altădată, Crin Antonescu, au refuzat-o pe Dana.După iritarea de aseară, a acesteia, cred că Adam, risca un măr în cap. Vă imaginaţi, cum arătam, după un strămoş cu un cucui în vârful frunţii? Ca un adevărat corn al lui Ducipal!?

Ei bine, ca în reclamele agresive, de prost gust: „ şi asta, încă nu-i tot!”. Ca un veritabil Adam, ce mă iluzionez că sunt, am început să mă întreb aiureli, pe temă. Oare cum era Eva, în intimitate, cu firea ei neîncrezătoare? Nerăbdătoare  să ştie tot, nervoasă că nu i se spune, supărăcioasă până la renunţare, sau abandonare de sine, cum mi s-a părut Dana, aseară, uşor dezamăgită de eşec?

 Mă liniştesc, amintindu-mi că superioritatea lui Radu Tudor, care n-a acceptat firoscoşeniile lui „dom’ profesor”, şi a readus-o la normalitatea moderatorului. Altfel, cine ştie ce frământări de gânduri „edenice”, mai aveam.

Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria Proză