Arhiva zilnică: 22 octombrie 2012

„ZÂMBETUL SOARELUI”

Un blog, ale cărui merite sunt: autoeducaţia spirituală, şi proiectarea mea, în trecutul intens afectiv, moscovit.

Autoeducaţia este tema mea predilectă, dar cu multă trăire în blogosferă. Şi chiar de o calitate meritorie.

Afectul meu, este bineînţeles însuşirea ce mă personalizează, care îmi atrage, când mi-e lumea mai dragă, peripeţii, de mă întreb ce-i cu mine, dacă  nu am coşmaruri.

Spre pildă, eram la butikul  din care mă aprovizionez, cu necesarul gospodăresc zilnic, şi mă uitam pe rafturi, preocupat de găsirea unui anumit  produs.

Am trecut astfel, pe lângă  o clientă, la fel de absorbită, în căutare.

Strecurându-mă pe lângă, cu scuzele de rigoare, m-am ferit de atingerea cu ea, apropiindu-mi mâinile de umerii săi. Acum, când povestesc, mă întreb de n-am avut vedenii auditive.

Am văzut-o smucindu-şi torsul, în timp ce mi-a mormăit („ ia laba de pe mine, boule!”) destul de audibil, ca să  atragă atenţia patroanei, care cu un zâmbet de înţelegere, însoţit de gestul arhicunoscut, „sssssttt!” m-a atenţionat, că  „doamna din cartier”, nu-i de dialog.

Intrigat, am rămas puţin să mă lămuresc.

Nu te impacienta, persoana , reacţiile şi drama sa, le ştim cu toţii, şi o tolerăm, din compasiune.

În tinereţe, prietenul ei, a părăsit-o. De atunci, „atingerea unui bărbat”, pe care parcă o aşteaptă, îi redeschide rana.

Trăieşte cu spaima repetării dramei , şi are reacţii violente.

Ai scăpat totuşi, uşor, cu apelativul „boule!”

Mâhnit, am plecat, gândindu-mă, că totuşi, necontrolat, afectul este o sursă  de amărăciune personală, deloc de neglijat.

Eiii, dar nu mi-a mai rămas spaţiul pentru continuarea postului.

O voi face mâine.

 

Madi şi Onu

Reclame

4 comentarii

Din categoria Educaţie