Arhiva zilnică: 4 noiembrie 2012

Daca e iluzoriu, unde este realitatea?

Titlul postului este comentariul- răspuns, primit la următoarele:

“Dacă zâmbetul, m-a uluit
Discursul, e nemaigândit
Să mi se pară? E iluzoriu?”

Uşor derutat, deci, nu prea sigur, am replicat:

“Poate în invizibil?
În enigmatica formă de cuantă? În lumina albă?”

Iar pentru explicitare,voi reda, de fapt, voi relua,parţial, postul “TAVERNA SÂRBULUI, 2”

”Noi suntem la fel ca o staţie  radio care emite în permanenţă  energia gândurilor noastre. Această energie umple imensitatea spaţiului, influenţând toate fiinţele în bine sau în rău.

Desigur, puţini sunt cei care chiar reuşesc să citească efectiv gândurile altor oameni,  dar cu toţii detectăm într-o măsură mai  mare sau mai mică energia acestor gânduri la nivel subconştient.  Dacă doreşti  să te convingi, este suficient să priveşti cu atenţie, pe cineva de la spate şi vei vedea că în în câteva clipe acesta îşi va întoarce capul şi se va uita la tine. Dacă nu eşti convins, încearcă! Vei vedea că nu dă niciodată greş!”, recomandă dr Nelson.

”Adevărul este că marea familie a umanităţii este conectată la nivel energetic.

Atunci când un om suferă şi moare în partea opusă a planetei, noi îi simţim agonia la nivel subconştient,  şi suntem afectaţi de ea.” , afirmă acelaşi.

Personal, care nu suport, răutatea, am constatat, că starea de antipatie, asupra celor răi, îmi este imediat recepţionată.

Atunci, m-am gândit la un artificiu: deliberat, îmi imaginez ceva frumos despre subiectul respectiv, cum ar fi o trăsătură fizică plăcută, sau o însuşire sufletească.

Iar dacă  gândul  este însoţit de câteva cuvinte, şi un zâmbet dezinvolt,  în ton cu gândirea, transformarea este uluitoare. Încercaţi sincer, metoda, şi-mi veţi fi recunoscători!

Sau, aplicaţi-o ,  doar pentru a bucura pe cineva.

Doresc acum, să remarc, o altă faţetă a puterii gândului. Mergând la Galaţi, Geta, sora mea, îmi spune:

„aş vrea să mergem la mormântul domnului Bellu, să depunem nişte flori,dar nu –i ştiu locul, decât orientativ.

Domnul Bellu, fostul croitor al familiei noastre, era un om de o nobleţe sufletească, exemplar.

Bine, accept eu, cu drag. Dar mâine, să avem timp şi condiţii să-l găsim. A doua zi, apropiindu-ne cam la vreo 30 de metri,de  sectorul presupus a se afla mormântul,Geta, iuţeşte pasul, spunându-mi: „uite acolo, vezi crucea? În dreptul tufişului din faţa noastră!?

Nu vedeam nimic, dar dacă am pornit la treabă, am urmat-o ascultător.Când colo, crucea, pipernicită, era în spatele unui tufe de liliac de câteva ori mai înaltă decât ea. Mi-am făcut cruce, necrezându-mi ochilor: „Doamne, Geta dragă, tu ai vedenii, cum ai văzut-o aşa ascunsă?” Minunându-se şi ea, Geta, a găsit o explicaţie spiritistă:- Eu cred că domnul Bellu, a dorit să-i fie îngrijit mormântul, şi m-a ajutat, închipuindu-mi că văd crucea! Nu-mi amintesc finalul discuţiei.

Cert este, că n-am s-o uit niciodată, oricând, va veni vorba de puterea gândului.

Madi şi Onu

PS: În cele relatate, cât este iluzoriu, cât realitate? Când sunt trăite atât de evident?

Nu ştiu, dacă am reuşit ce mi-am propus,Sper, însă…!

Abia acum, observ că  elementele alcătuirii: “Să mi se pară? E iluzoriu?” sunt relativ pleonastice, dacă nu cumva, se anulează reciproc.

Nu mă dumiresc, ajutaţi-mă, vă rog!

4 comentarii

Din categoria Onu