EDA

În loc de motto: “Simplitate, “Nu mă complic…ce-a fost , a fost.
Sunt doar un om.
Şi viaţa are rost !”-Eda

Mă hotărîsem s- o mai răresc puţin, cu blogul.

Prea multe ieşiri la rampă ale Preşedintelui Băsescu, prea multe răutăţi, prea multe şicane. Nu sunt o fire conflictuală, deşi rareori îmi întâlnesc o persoană pe spiritul meu. Dar nici  crâncen, ca Traian Băsescu.

Dacă are loc impactul interior, mă retrag, pur şi simplu, sine ira et studio. Înainte de pauză, voiam să spun câteva cuvinte despre Ponta.

Azi, l-am văzut uşor defetist. Şi mi-a fost trist. M-am redresat, ascultându-i discursul, despre care, am impresia, poate subiectivă, că este demn de analele Retoricii universale.

Cu asemenea gânduri, mă uitam la Panoul de Statistici, când am observat o nouă prezenţă la „Followers”.

Şi aşa cum ,când sună soneria   de la intrare, mergi să vezi cine este, am deschis rubrica respectivă, să mă bucur de surpriza plăcută.

Era Eda.

După avatar, o copilă, cu ochii mari şi negri, ca ai Ilenei Cosânzeana, larg deschişi, parcă ar vrea să cuprindă în ei toată Cunoaşterea.

Bustul delicat- feciorelnic, mă emoţionează.

Îmi aminteşte de clipele din „Suave amintiri”.

Într-un cuvânt, o frumuseţe smulsă din  lumea basmului.

Blogul ei, vizitat de ieri, o altă lume: a rimei sincere, a năzuinţei cunoaşterii de sine.

Motto-ul şi Nu-mi place să călătoresc prea des,
Dar cât trăiesc , n-am de ales;
Căci trenul neoprit e viaţa ce-o trăim”,

sper să vă dea o impresie clară despre înţelepciunea orientală a acestei apariţii fragile, ca o floare de lotus.

Citind-o, mi-am amintit de Mircea Eliade.

Dar n-aş vrea, s-o nedreptăţesc pe Sorina, fata cu ochii căprui, şi privirea interiorizată,

parcă încercând să desluşească tainele Universului Invizibil.

Privindu-i colţurile gurii uşor- pesimist lăsate, simt  îndemnul, s-o cuprind de umeri, şi aplecându-mă tandru,  asupra lor, să le sărut, spre încurajare.

Şi totuşi, căldura sufletească pe care o degajă, te face să cauţi siguranţă  la aura ei proteguitoare.

Opusă Sorinei, flux news, are o privire neutră, uşor scrutătoare, uşor avertizoare, că ai de-a face cu o persoană care te ţine sub o obsevaţie riguroasă.

Mă simt bine, în prezenţa privirii ei.

E drept, nu ca la paravanul protector al Justiţiei independente, protejate la rândul său, de doamna comisar comunitar,(nu stalinist), Reding.

În final, sper…., s-a văzut, cum  trei perechi de ochi-oglinda sufletului”, te pot înturna, de la ce-ai hotărât  “toată viaţa de-o noapte”.

A…, bine-ai venit, Eda!/http://rosedeny.wordpress.com  .

Madi şi Onu

Reclame

8 comentarii

Din categoria Onu, Proză

8 răspunsuri la „EDA

  1. Nu m-ai fi nedreptatit, fiecare e unic in felul sau…Un articol reusit, zic eu, si o recomandare pe masura. Cat despre pauza … sa-ti folosesti timpul cat mai potrivit si sa gasesti timp pentru lucrurile care conteaza, cu adevarat.

    O saptamana excelenta, va doresc,
    Sorina

    • Bună,
      Unicitatea în sine, nu mă absolvea de a fi fost nedrept cu tine.
      Există merite nespuse , ce nu pot fi ignorate.
      Mulţumesc îndatorat, pentru aprecieri şi sfat.
      De fapt, poate sunt o confirmare că nu m-am pripit în aprecieri!?
      Madi şi Onu

  2. Eda

    Ohh…
    Sunt chiar eu… 🙂
    As dori sa va multumesc enorm pentru descriere si pentru primirea dumneavoastra calda …:D
    Va doresc o seara dulce si linistita !

    • Frumoasă şi talentată Eda,
      Ahhh, ce ciudă-mi este! S-a şters comentariul. Poate îl refac mâine dimineaţă.
      O noapte plăcută, pe măsura sensibilităţii tale aparte! 🙂
      Madi şi Onu

      • Eda,
        Scrisesem azi noapte, în comentariul de răspuns,ceva în genul:fără conotaţii aberante, apariţia blogului tău, a fost pentru moment, prilej de remember a începutului liceului (citeşte postul „Suave amintiri” şi vei înţelege impresia dată de apariţia ta!)
        Apoi, precizam, că nu sunt decât naratorul unui fenomen-impresie, fără alte merite, decât acela al nonpasivităţii.
        Şi cred, că în gând, fără să fi scris, ţi-am şoptit că eşti o rara avis.Din păcate, o toană a PC, a şters, spre neplăcerea mea, tot scrisul.
        Madi şi Onu

  3. Eda

    As vrea sa multumesc enorm de mult pentru tot…:D
    Tocmai am citit „Suave amintiri” si profund emotionata , constat cat de dor mi s-a facut de clipele din liceu si mai ales din copilarie… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s