„MĂRĂŞEŞTI!”

În loc de motto:„La băutură, sunt cel mai bun!”-Madi şi Onu

Azi, m-am sculat cu chef. Am senzaţia, că sunt inteligent, şi mă pricep la toate. Cred că aş putea fi al treilea, care să meargă la UE.

Îi spun soţiei:

– azi vreau să tachinez bloggeriţa preferată.

Nu m-a întrebat cine este şi nu i-am spus că mă gândesc la Sorina.

-Dar ce-ţi veni? mă întreabă ea uşor neliniştită.

-Da chiar, ce mi-a venit? răspund eu uşor derutat . Şi-mi amintesc brusc.

Aseară, m-am răsfăţat cu nişte Merlot roşu, demidulce, suficient, cât să- mi vină să fredonez nostalgic,melodia „Se mărită Mona mea”, şi să-mi amintesc de Schwartz , tractoristul evreu, cunoscut pe unul din şantierele Patriei.Petreceam ore plăcute, în compania lui ademenitoare. Într-o seară, am început să mă laud:

– că-s deştept, că ştiu multe, că n-am nevoie decât de socotitori, ca să fiu Preşedinte de colectivă, că…

–Stop, stop, să-ţi spun şi eu ceva, că am şcoala sufletului omenesc.

Mi-a spus-o de parcă m-a ameniţat cu un pistol.

Şi ca să-mi confirme că vorbeşte serios, a continuat,  pe un ton trist.

-Tu nu te-ai întrebat, de ce un evreu tractorist?

-Ba da, spun eu şovăielnic, dar.. –Nici un dar, sunt victima propriei mele prostii.

Cu ochii holbaţi, de uimire, că nu l-aş fi bănuit nici măcar de naivitate, cred că l-am încurajat spre destăinuire. Mai trage o gură de vin de Sighişoara, oftează, şi începe.Ştii că noi,(evreii), subînţeleg eu, preferăm activităţi intelectuale.

Ei bine, nici eu, aşa tractorist, cum mă vezi, nu fac excepţie de la regulă.

Am lucrat la Serviciile Secrete ale noastre, până m-au dat afară. Şi de-atunci, orbecăi prin lume, să-mi ispăşesc păcatul.

Impresionat,de tristeţea din vocea lui, păstrez tăcerea.

-Nu mă-ntrebi, ce am pe suflet?

-Ba da aş dori, dar îţi respect tristeţea, şi renunţ.

–Îţi aminteşti că te-am întrerupt, când te dădeai mare?

-Ba da, că am meteahna asta, când sunt băut.

-Ei bine, o avem şi eu, dar la noi, la Serviciile Secrete, sunt nişte reguli stricte: să nu ieşi sub nici  o formă, în evidenţă, ca să nu atragi atenţia asupra ta.

-Adică?

-Simplu: să fii cumpătat în toate: la mâncare şi băutură.

Să nu atragi atenţia asupra ta, prin tot soiul de parfumuri, şi de unguente; să nu te dai prea deştept; mai bine, mai prostănac. Aşa poţi atinge culmile consacrării dimensiunii tale.

-Şi?

-Şi eu nu le-am respectat, îmi plăcea să fiu ca păduchele în frunte, cum spuneţi voi,  aşa că m-au dat afară.

-Da tot nu te-ai lăsat!

-Încerc să-mi sting  amarul, prietene.

Compătimindu-l sincer, am încercat să-i liniştesc oful, întrebându-l aşa-ntr-o doară:

-Mă, tu nu cumva mă spionezi?

-Măgulit,m-a strâns de braţ: nu, prietene, n-ai fi interesant pentru mine!

Târziu, am auzit, că l-au găsit mort, într-un şanţ. Duhnea rău, a băutură.

Probabil, încercând să-şi înece amarul.

Ei drăcie, dar am uitat s-o tachinez pe Sorina.

De fapt, e o glumă, cu iz moldovinesc.

Cică într-un compartiment, dintr-un tren, se aflau doi călători.

Unul liniştit, cum spunea tractoristul, altul agitat.

La fiecare oprire a trenului, agitatul sărea şi deschidea geamul.

-Atunci, liniştitul spunea:

– „mă răşeşti!” Tot aşa, după mai multe staţii, agitatul, agasat, îi spune:

-Nu-i nici un „Mărăşeşti”, cetăţene !

-Uimit, liniştitul, îi răspunde:

-nu staţia „Mărăşeşti”, mă interesează;

doar te  atenţionam, că „mă răşeşti”.  Şi încercă să mimeze un acces de tuse.

Mi-a plăcut grozav gluma, iar în ultimul timp, parcă mi-e şi dragă.

Tachinez, desigur!

Ca în gluma aia, cu şefii statelor UE, ascunşi pe sub mese, de ameninţarea României, cu dreptul de veto, al lui Ponta.

Mi-a plăcut, că măcar într-un banc prost, s-a ştiut de frica României!

Madi şi Onu

Publicitate