AZI, E TRIST!

Ciudat mai este sufletulul omului. Cade din senin, într-un canion plin de ceaţă, fără să-şi dea seama ce ar vrea, şi ce n-ar vrea, ce-i place şi ce nu, ce înţelege şi ce nu, de ce s-ar ciondăni, şi de ce nu, cu cine, sau dacă ar fi cineva, ce-i lipseşte şi ce şi-ar dori, şi tot aşa, la nesfârşit, între ce da şi ce nu.

Azi, cel căzut astfel, sunt eu.

Şi presupun, de ce.

Acum două zile, omul de serviciu pentru scări al blocului, mi-a dat o cheie de lacăt. Zice:

-E de la casa scării X, unde se aciuaseră nişte vagabonzi şi dormeau, ba chiar se şi drogau. Sunt şi nişte lucruri, pe care o să le arunc, să scăpăm de mizerie.

Mi s-au plâns locatarii, de câteva zile. Sper să nu fi  exagerat.

-Nu cred, îi răspund eu uşor derutat, fără să-mi treacă prin cap, să merg , să mă conving, vizual măcar, de lucrurile pomenite.

Seara, între 9 şi 10, sună cineva. La uşă, o tânără, aparent jenată, mă întreabă dacă ştiu cine are cheia de la casa scării. Îi spun că nu ştiu, dar o întreb ce treabă are  acolo, fiind străină de bloc.

În loc de răspuns, a reacţionat nervos, dar civilizat:

-Domnule, ce mă fac eu, mi s-au încuiat lucrurile şi unde mai dorm?

Pe scurt, mi-a spus că este din provincie, că n-a avut bani de hotel, şi s-a aciuat în casa scării blocului nostru.

Dar prietena ei, care aseară a lipsit de acasă,o va găzdui, până ce rezolvă problemele pentru care venise.

Sub impresia celor relatate de omul de serviciu, cum că se drogau acolo seara, m-am gândit că poate era în apropierea unei crize de sevraj, şi mi s-a făcut teamă, amintindu-mi că omul a spus că  va arunca lucrurile.

Dacă, într-adevăr a făcut-o , şi odată cu ele şi drogurile din porţia de seară?

Am trimis-o la el. Peste câteva minute, revine, că omul, nici nu vrea să-i deschidă uşa. Deja, gluma se îngroaşe, nu găsesc replica. Câteva zile înainte, poliţistul de proximitate, adusese câteva pliante, avertizându-ne să nu ne hazardăm, să lăsăm necunoscuţi, să pătrundă în spaţiul blocului.

Mă gândesc să-l anunţ, dar mă jenez pentru ea.Mă priveşte insistent, poate rugător, dar eu îi urmăresc încordat, mâinile. Poţi să ştii? Îmbrăcată în costum de blugi(geacă şi pantaloni), cu nişte cizmuliţe în picioare,tunsă scurt, cu un breton, de sub care scapără nişte ochi albaştri, expresivi, nu pare a fi genul îndoielnic.

Îmi spune:

– Ce mă fac, domnule? ce mă fac! Unde mă duc?

Şi a plecat dârză, spre ieşirea din bloc.

Vorbele ei, pline de îngrijorare, parcă mi s-au încrustat în minte. Şi nu-mi ies din cap. Îmi reproşez puternic, ezitarea de a nu-i fi deschis.

Şi dacă îi aruncase deja lucrurile? încerc să- mi atenuez autoreproşul. Azi, omul de seviciu, s-a purtat cam bosumflat. N-am reacţionat!Luat cu alte preocupări,nici  nu m-am dus, să văd casa scărilor cu pricina.

Faptul  mă apasă totuşi în mod subconştient.

Madi şi Onu

10 comentarii

Din categoria Diverse ...

10 răspunsuri la „AZI, E TRIST!

  1. mirceavladut

    Eu as privi mai detasat lucrurile. Nu poti sa fii perfect, sau sa reusesti sa-i impaci pe toti, sa satisfaci atat interesele omului de servici cat si ale tipei respective. Inteleg ca doresti sa iasa totul bine, dar nimeni nu poate sti ce si cum sa faca in asa fel incat sa iasa bine. Cred ca asta e motivul tristetii tale, dar eu pun urmatoarea intrebare: interesul tau care e?
    Indiferent de cum ar fi cu adevarat situatia, cred ca fiecare are soarta lui si mai ales viata lui. Nu poti fi tu raspunzator pentru altii, asa ca nu cred ca are vreo utilitate sa-ti faci reprosuri (pentru ca nu ai luat hotararea cea mai buna). Probabil ca doresti sa faci bine, dar uneori e mai bine sa lasi lucrurile sa se rezolve (sau sa se lamureasca) de la sine.
    Sper ca n-am suparat.

  2. Bună,

    Oare situaţia este singulară ? Câte astfel de momente sunt trăite în România ?
    Încerc să înţeleg motivul supărării tale şi mă gândesc că poate e un „firesc ” al lucrurilor.
    Uite, îţi recomand o melodie , care , poate îţi înalţă sufletul …

    O duminică excelentă,
    Sorina

    • Bună duminica, Sorina.
      Mulţumesc, ar fi palid.
      Poate cuvântul rezonanţă, ar fi mai sugestiv?
      Oricum, ascultând-o pe IMANY, mi-am amintit de Mozambic şi de incendiile sufleteşti, pe care le poate produce climatul său tropical.
      Şi ţie, o zi deosebită, ca tine,
      Madi şi Onu

  3. Pingback: Alt joc cu poze – 25.11.12 « Florina Lupa Curaru

  4. Pingback: Pe chibrituri: Ocrotiți vânatul « Blog de Filumenistă

  5. Pingback: Lătrături ocoşe (251112) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  6. Pingback: Semn de … civilizaţie « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  7. Pingback: Campania electorală: afişul alegătorului

  8. Pingback: Vechi scăpărări (251112) | Amintiri din filumenie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s