Motto:”Nu suntem „pedepsiţi”pentru acţiunile noastre, ci de acţiunile noastre”-Legea Karmei(Principiul cauzei şi a efectului acesteia)
Prin bibliotecă, tară moştenită de la părinţii mei, am cartea rătăcită printre alte stele, scrisă de Eckerman secretarul personal al lui GOETHE.
Măreţia personajului exclude orice bănuială de suficienţă.
Am reţinut din această carte, că Ilustrissimul, practica tehnica „nonreacţiei prin tăcere”.
Am înţeles intensitatea acestei trăiri, când Goethe a refuzat să meargă la înmormântarea unui bun prieten al său, care îi întorsese spatele, când îi era lumea mai plină, de bucuria prieteniei.
Dacă nu greşesc, maestrul, îl ajutase într-un moment dramatic al vieţii acestuia.
Realizat, în urma ajutoruluir goetheean, prietenul, ajuns într-o situaţie critică psihic, i-a solicitat binefăcătorului său, sprijinul . Pe care, acesta nu i l-a mai putut dat. N-a mai putut, sau „a observat ceva”, Eckerman nu mai povesteşte.
Cert este că Goethe, s-a depăşit pe sine, aşteptând un moment de demnitate.
A intervenit însă Doamna care nu iartă, şi a făcut dreptate.
N-a mai greşit. N-a scos nici un cuvânt, şi nu s-a dus la înmormântarea acestuia.
Mi-am amintit acest episod, aseară, ascultându-l pe Ponta, replicându-i cuiva, în termeni, care după mine, deşi relativ inspiraţi, îl aduceau la acelaşi numitor comun cu imprecatorul(sâc, licenţă!) .
Eu şi soţia, ne-am uitat nemulţumiţi, unul la altul, şi am omorât un drac (ştiţi vorba!):
„Păcat că se înjoseşte, când ar putea ocoli mocirla!”
Scriu aceste rânduri, cu speranţa, că vreunul din oamenii de valoare, prietenii lui Ponta, sau ariviştii, care vor fi roind în jurul acestuia, vor citi postul, şi-i vor sugera, să nu mai intre în mocirla, în care începe să se complacă.
Nouă românilor ne-ar place să simţim roadele inteligenţei sale, şi nu efectele putrescente ale mocirlei în care se lasă ademenit.
Tatăl meu ÎNVĂŢĂTORUL, m-ar fi gratulat, cu:
Te porţi ca un dobitoc!”
Precizez, curtea noastră, a Şcolii de fapt, era plină de dobitoace, folosite uneori, ca material didactic.
Deci, o făcea în cunoştinţă de cauză.
Notă: Am scris postul, în chip de „bun venit” celui mai recent”MyFollowers”: artzent
http://zentcreativeblog.wordpress.com
Madi şi Onu
