Cu ochi frumoşi, căprui şi trişti
Mă-ntreb, de-ntradevăr exişti
Nu te aud,dar scrisul calm şi cumpătat
Îmi spune…, că ai suflet minunat
Cu chip, parcă din alabastru
Mă-ntreb de nu cumva eşti astru.
Iar când la ruga mea, glumă senină
Uimitor, tu ai răspuns,
Am înţeles, că pentru mine,
Eşti ceva, venit de Sus.
Şi dacă din Înalt, prin tine, sunt hăruit,
Înaltului…, răspund:”Sunt fericit!”
Madi şi Onu