Când dor netrist, inima-mi apasă,
Dau fuga la Irina-n casă
Şi tema, de-i privesc din prag, puţin.
Într-o clipă, îmi revin
Are fata asta în privire,
Lumină, aşteptare, bună primire
Îndemn la viaţă-n devenire.
Şi stările apăsătoare trec,
Precum un stol de păsări rare,
Cerul îl petrec.
E frumoasă viaţa, când în ea
Ninge cu fulgi de nea, precum Irina.
Şi astfel, Crăciunul, simt…, va fi
Cea mai feerică zi.
Iar în cazul, că nu am reuşit, fi explicit,
Încercaţi, o vizită, pe blogu-i, NEGREŞIT!
http://dordedoi.wordpress.com/2012/12/11/iubesc/
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 