Sora mea, mare amatoare de povestiri mă ceartă . Pentru neatenţia de a nu fi publicat pe blog, de Sărbătoarea Naşterii Domnului, povestea care urmează, şi pe care i-am relatat-o azi la telefon.
De fapt, din cauza limbuţiei mele de a povesti, la întrebarea ei ademenitoare.
Ei ce-mi mai spui azi?
Păi, nimic special.Aia cu vecina ţi-am spus-o, nu?
Nu, mă provoacă ea, simţind că abia aştept să-mi dau drumul.Aaaa, a fost grozavă.
În noaptea de Crăciun, aud bătăi şi ţipete în uşă. Veciine, sări, că mă mănâncă, deschide te rog ! Deschid, fără să mai întreb, şi vecina de vizavi, care-mi place destul de mult, pentru că nu este „top model”, îmi sare de gât, de parcă s-ar urca într-un copac, şi îmboldindu-mă cu toate proeminenţele, mă roagă să merg la ea, s-o salvez de fiară.
Chiar dacă-mi place insistenţa ei aplicată, merg în apartament, să distrug monstrul teribil , după spaima manifestată.
Când colo, ce văd: lângă piciorul patului, un şoricel prăpădit, aproape mort. Abia mai mişca lăbuţele din spate.
Încerc să-l iau de codiţă, dar ea-mi răcneşte în ureche, că să nu sară pe ea.
Deocamdată, îi spun eu, ia dă-te dumneata jos din spatele meu, să nu cad şi eu, leşinat lângă bietul şoricel.
A sesizat comicul situaţiei, şi s-a retras în camera alăturată. Aşa, am apucat să iau bietul animal, de coadă şi să-l arunc pe fereastră
.Apoi, la un păhărel de vişinată, preparată chiar de ea, vecina, mi-a povestit toată tărăşenia.
Citea stând pe pat, când pisica ei iubită, probabil, într-un impuls creştinesc, i-a aşezat lângă picioare, fiara, şi a început să toarcă liniştită.
Atunci, îngrozită, s-a gândit la salvatorul din mine, şi a urmat toată scena de panică povestită.
Auzi tu ce să-mi facă. Şi a ridicat palma, parcă în gestul de a lovi.
Nu, am prins-o eu de mână. Poate ea, în gândirea ei , ţi-a dăruit o delicatesă.
Uite, cândva, am văzut următoarea întâmplare: un domn singur, de câte ori se aşeza la masă, punea câte un tacâm şi pentru pisică.
Într-o zi, spre stupoarea lui, a văzut în farfuriile respective, câte un şoricel mort, în timp ce pisica stând pe codiţă, torcea fericită! De unde ştii că pisicuţa ta, nu s-a gândit să te trateze la fel? Euforizaţi de vişinată, ne-am îmbrăţişat la despărţire.
Vâzându-mă destul de îmbujorat la faţă, soţia, mucalită, care asistase fără voie, la panica vecinei, îmi spune: ”ei, te-ai luptat din greu, i-ai vent de hac fiarei?
Acu, mă întreb şi eu, nedumerit:
”ce-o fi fost în sufletul pisicii?”
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 