Motto:” Să nu uiţi, Darie!”-Zaharia Stancu
Articolul nu intenţionează să fie vreunul zodiacal, ci pur şi simplu are rol de memento. Un fel de Atenţie la excese, la „supramăsură”!
Nu va fi unul organizat, nici „a la Coelho”.
Va exprima, pur şi simplu, reflecţiile asupra unei imense pierderi, şi a unei fioroase constatări privind pseudovalenţa prieteniei.
Fără nume, fără localizări în spaţiu sau timp.
Am realizat oportunitatea lui, după circa o jumătate de zi de conversaţie vivace pe Messenger.
Gustul nedefinit al timpului irosit, închipuit ca prinos, pe altarul plăcerii, mi-a deschis o fantă de înţelepciune, asupra următoarei mărturisiri:” de atunci, sunt mai liniştită, ascult muzica preferată, nu-mi fac grija unor omisiuni, în comunicarea zilnică, dorm liniştită, cu necazurile mele!”.
Ascultând şi reflectând, am realizat, că aşa zisele maratoane conversaţionale, închipuite ca neverosimile dovezi de bucuria prieteniei, au fost impardonabile erori ale iluziei.
Ale iluziei că sacrificându-te temporal, implicit consecinţele inerente asupra propriei existenţe, îţi aduci contribuţia la alinarea suferinţelor unui suflet pedepsit ingrat, de o vitregie absurdă.
Atunci, te trezeşti aruncat în hăul dezechilibrului închipuirii.
Şi-ţi propui, ca în prag de viaţă nouă, spiritul Balanţei, să-ţi călăuzească paşii!
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 