Când am scris „Multe românce sunt fericite”, spuneam că prietena mea farmacista, mi-a promis o discuţie mai amplă despre obezitate.
Într-o zi mă invită la ea, la o cafea, să continuăm discuţia. Îmbrăcată lejer, într-un halat roşu, mă întâmpină cu un zâmbet larg. Până e gata cafeaua, frunzăreşte cartea asta.
Printre altele, în carte, şi despre usturoi. La cafea, discutăm relaxat, despre ultimile evenimente, ne agităm…,politic nu prea suntem compatibili. Într-o clipă de nemulţumire, mişcarea nervoasă, îi desparte poalele halatului. Reflex, încep să mă bâlbâi şi să dau ochii peste cap. Observă, şi discret, îşi prezintă scuze:
-Gata, cu afurisita de politică, văd că nu-ţi prieşte! Ai frunzărit cartea?
-Da răspund eu, încă tulburat, dar care-i legătura cu kilogramele în plus?
-Este, şi încă una foarte strânsă. Pe lângă grăsime, o fiziologie perturbată, acumulează şi mult lichid, care pe lângă surplusul de greutate, suprasolicită funcţionarea inimii, factor de risc implicit pentru sănătate, în general. Să nu uităm apoi, articulaţiile umflate, dureroase uneori.
Nu prea realizez subtilitatea mecanismului fiziologic, dar îmi amintesc sfatul dr. Ernst Gunther, dat tatălui său, care din cauza unor asemenea umflături, nu mai putea merge.
Şi-a salvat tatăl, în câteva zile, parcă, dându-i acestuia să bea un macerat de ceapă în lapte.
I-l spun, iar ea entuziastă , de iar era să mă tulbure,continuă:
-exact , şi usturoiul are un puternic efect diuretic,şi ne scapă de surplusul de lichid, fără cure chinuitoare de înfometare.
Mai mult, odată cu acest excedent de urină, este îndepărtată o parte din toxinele/impurităţile din corp, (efectul depurativ, medical spus).
Simt că totul devine confuz , şi încerc să simplific.
-Şi, ai un gând, legat de acest aspect?
-Da, consumul de usturoi, poate ajuta !
-Dar dacă cineva nu suportă usturoiul?
– Decoct/ fiertură de usturoi, merge! O căpăţână de usturoi, curăţată, fiartă într-un litru de apă, timp de 15-20 de minute, câte 2-3 căni pe zi. Efect garantat, mă asigură frumoasa farmacistă.
Şi când ne mai vedem, am să-ţi spun despre absurditarea înfometării pentru a slăbi.
Am uitat, aproape imediat, cele discutate.
Ieri, însă, nu ştiu, ce-mi vine, şi prepar fiertura respectivă, într-o cratiţă cu capac, să nu miroasă prea tare.
Uit însă de ea, şi o beau spre seară. Toată noaptea, calvar. Merg neîntrerupt, la toaletă, să urinez. . Am însă inspiraţia(probabil tot efectul fierturii), să colectez urina emisă într-un vas şi la măsurarea volumică, constat 1,8 litri.
Mă gândesc: dacă am băut 0,7 litri, înseamnă un surplus eliminat de 1,1 litri.
Păi, dacă aş fi un grăsan (eu sper să nu, la 1,75m şi 74 kg.) , cu bunăvoinţă, aş slăbi, fără mari iluzii, cu câte cel puţin o jumătate de kg zilnic, iar consecinţele fiziologice implicite, ar fi de-a dreptul miraculoase: sânge subţiat, celule şi articulaţii spălate de tot soiul de depuneri metabolice, ficat relaxat, toxine atmosferice, şi de mediu, neutralizate şi îndepărtate. Cum vi se pare? Eu consider , promiţător. Dacă aş fi dornic, să pierd kilograme, aş încerca.
UN AN, 2013, FERICIT!
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 