TEATRU DE APARTAMENT

Dedicaţie SORINEI CHIRILĂ, pentru blogul său „Zâmbetul Soarelui” de o originalitate însufleţitoare!

Ca un zâmbet cald, câteva raze solare, strecurate printre perdele,dau viaţă unui titlu de ziar:”Teatru de apartament”.

Ideea mi se pare nostimă, dar subit, mă gândesc. Într-un apartament, locuiesc suflete, fiecare suflet  este un univers tainic, plin de surprize. De ce nu un teatru natur al vieţii?  Pilduitor pentru eroarea închipuirilor noastre?

Spre exemplu, următoarea scenetă, ca un episod dintr-o succesiune de variatiuni, pe aceeaşi temă.

Distribuţia: eu şi soţia.

Eu, soţul, mă trezesc bine dispus, îmi sărut jovial soţia, o întreb  cum se simte,  cum a dormit, şi îi spun că mi-a venit ideea unui post excelent.

-Poate-ţi vine şi ideea că ieri, n-ai rezolvat lista de cumpărături.

-Surprins, pentru că între noi nu au loc  asemenea tonalităţi, încerc  o scuză:

– Bine, dar ştii că ieri mi-a fost destul de rău, voiai să cad pe stradă, să fiu adus pe braţe  sau cu Salvarea?

-Ei, ţi-a fost rău. Pretext pt calculator!

E prea de tot, mă gândesc eu.

–Atunci, dacă nu mă crezi, te rog, măcar nu mă mai bârâi!

Şi simt cum un val de vrăjmăşie nestăpânită, se revarsă în mine.

-Am glumit şi eu, încearcă ea o scuză reparatorie.

-Păstrează-ţi glumele neinspirate, te rog, şi nu pune gaz peste foc!

Epilog.

Îmbufnată, soţia, pe care o înţeleg, tace.

Înciudat şi plin de impulsuri primitive, eu sunt incapabil să scot o vorbă de scuză, pentru împăcare.

Morala: Stăpânirea de sine,   măsura,  este  condiţia armoniei în familie, şi în general, între oameni!

Să nu ţinem cu orice preţ, la ultima replică!

Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria Educaţie, Pagini de Jurnal

2 răspunsuri la „TEATRU DE APARTAMENT

  1. Mulţumesc, ONU! Asta e starea mea de suflet, citind articolul tău:

    • Sorina,
      Sunt clipe, când omul, fărâmă de viaţă
      În alt om descoperă clipirea de viaţă
      Baraj disperării ce-l voia învins.
      Moment de speranţă, de a nu-l lăsa cuprins
      Este mesajul, discret, al clipei tale de bucurie,
      Ce parcă tristeţii, nu-i dă chezăşie 🙂

      Madi şi Onu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s