Arhive lunare: ianuarie 2013

GÂNDURI!

În loc de motto: “Mulțumește-te cu ceea ce ai! Și… zâmbește!”-nroxana

Sub imperiul postului Sorinei, despre măicuţa lui Francois Villon, sub efectul vremii în încălzire,sau  sub cine ştie ce alte efecte astrale, azi, am o stare aparte.

Despre care, nu pot însăila multe cuvinte, dar pe scurt, mi-e duios.

În Panoul Statistici al blogului, am zărit urmele trecerii a două frumuseţi: dianeagu şi nroxana.

Aş vrea să precizez, că frumuseţea pentru mine, este o noţiune complexă, total străină de menajeria lui Dan Negru, al cărui zâmbet emancipat-tâmp, am senzaţia că îi coboară mult, cota valorică.

Pentru mine, frumuseţea este structura „trup -minte- suflet/spirit” în raporturi echilibrate între cele trei elemente componente. În general, în posturile mele,  nu scriu decât despre frumuseţi, la gândul cărora, mă simt bine, mă bucur plenar, de cele relatate!

Astăzi, de pildă,  mă voi delecta, şi sper, îmi voi delecta vizitatorii, cu un nume purtând pentru mine, o delicată încărcătură emoţională.Elena Roxana Neagu.

Prezentarea lui, a început încă din motto,în care îi transcriu aforismul al cărui conţinut, mi se pare edificator, pentru spiritualitatea habituală a emiţătorului lui.

Aşadar, după ce ai privit în fugă, avatarul Roxanei Neagu, rămâi cu percepţia unei învăluiri calde, de inefabilă blândeţe.

Feminitatea expresiei ovalului feţei sale, potenţată de ochii rotunzi şi blânzi, buzele exprimate de contururi, ce mie-mi par moi, sensibile şi calde, nu mă lasă indiferent.

Privindu-le, retrăiesc intens, dar senin necuprinsul eternului feminin.

E tare plăcută pentru un bărbat, reveria privind avatarul Roxanei Neagu.

Madi şi Onu

16 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin

OANA STANCU

M-a pus păcatul, de vreo câteva ori, să scriu despre Oana Stancu.

Iar de atunci este în topul posturilor mele.

Şi, recunosc, nu mă bucur, pentru că am articole mai valoroase, cel puţin prin conţinutul lor informaţional asupra sănătăţii.

Dar, asta este, ne-o facem fiecare cu mâna noastră.

Ieri, la Sinteza zilei, iar ea, Onuţa.

Cu un caz, care m-a cutremurat.

Despre o aşa zisă somitate medicală, într-o postură de incompetenţă şoc.

Însă ce mai, surpriza pentru mine, nu a fost reactivitatea  individului, care cu un aplomb pe măsura reputaţiei desfiinţate, a facut-o pe Onuca mea, imbecilă, întrucât  refuza să realizeze catastrofa erorii  lui specialiste.

Dar nu specimenul este problema, ci felul persuasiv al Oanei, de a se răzbuna:

nu  anatema de”imbecilă”, adresată ei cu nonşalanţa impostorului, era problema, nu insistenţa individului, într-o eroare de neiertat (care,  mai- mai să lase pe cineva, o legumă  toată viaţa), ci tăcerea autistă, post factum, sub care el se ascunde.

Oare ce ar gândi Hipocrate, despre caz?

Probabil, excluderea profesională a domnului  respectiv, n-ar fi oportună, el  fiind încă util medicinei, măcar şi până la nivelul de eroare comisă, dar cel puţin, pilda sincerităţii faţă de propriile gafe, n-ar trebui de ignorat.

Revenind la Oana, prin măiestria felului  în care l-a demascat pe onorabil, nu vreau decât să-mi exprim regretul, că sugestia mea, de a fi valorificată la Guvern, locul susceptibil infestării cu asemenea creaturi, nu a fost până acum, intuită de Premier.

De fapt, poate este mai bine; ce ne-am face, dacă doar în Capitală, se va fi concentrat pleiada presupusei „corole de minuni” a României?

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

VCCFPLS

În loc de motto:”Citiţi, citiţi, că nici nu ştiţi ce pierdeţi!”-Dan Diaconescu, OTV.

Sper să-mi fie îngăduită libertatea de spirit, să valorific tot ce este bun de la cineva, indiferent de reacţiile inerente, pe calea devenirii mele umane.

De fapt, titlul postului este un mod simplu pentru a reţine alimentele esenţiale care conform ultimilor cercetări ale Ştiinţei Nutriţiei, contribuie la a ne asigura SUPERIMUNITATEA.

O aplicaţie tehnică de memorare, din aşa zisa „Mnemotehnică”.

Tradusă, înseamnă: Verdeţuri, Ceapă,Ciuperci,Fructe de Pădure, Leguminoase, Seminţe.

Prin substanţele fitochimice pe care le conţin, alimentele respective, au darul de a ne stimula imunitatea şi sănătatea, fără a mai fi nevoie, să apelăm, la injecţii, la medicamente, la concedii medicale.

Cu ajutorul lor, Dr. Joel Fuhrman a rezolvat mii de cazuri de îmbolnăviri , aparent incurabile.  Tâlcul postului este acela de a ne atenţiona, deşi se ştie, că fără sănătate, iubirea cea mai gingaşă, devine de nesuportat, din cauza discomfortului produs de o imunitate deficitară.

Acum, în sezonul rece, cu nasul înfundat, nu poţi nici vorbi melodios şi nici săruta  fără să nu te sufoci, sau să nu transmiţi necazul celor dragi.

De aceea este necesar să valorificăm formula alimentară respectivă, indiferent de prejudecăţile pe care le avem.

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate

Noemi,

O descoperim treptat

Prin chipu-i de neconfundat.

Cu ochi mari, şi fruntea lată.

Bărbia, delicat trasată

Rama de ochelari fină

Pe faţa albă, de alabastru

Că înclini să crezi că-i astru.

Nu mă crezi? Aleargă la blogu-i

Şi vezi…, cum nici măcar închipuirea

Nu i-ar surprinde real, privirea,

De albastru larg întins

Precum cerul necuprins.

Iar pentru aerul simpatic

Nu ajunge nici rostirea

Noului cuvânt empatic.

Madi şi Onu

8 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin

COPIII, TOT COPII!

Puritatea în noi, o găsim , doar când suntem copii.

În rest, vorbe meşteşugite, pentru naivi, ticluite.

Wanda, nepoţica mea, s-a mutat în Austria.

A fost nevoită să întrerupă clasa a V-a, şi va continua acolo, tot dintr-a V-a.

Prima zi de şcoală, în noua locaţie. Tatăl ei o conduce. Ajung printre ultimii. După ce ies din  garderobă, în dreptul clasei, un grup de fetiţe şuşotind, aşteaptă, dar când îi văd, se apropie  zâmbind, cu mânuţele întinse, în semn de bun venit.

Dintr-o clasă paralelă, se desprinde altă fetiţă:-tu eşti noua noastră colegă,Wanda?

Eu sunt într-a cincea C. Bine-ai venit! Mă bucur. Vrei să fim prietene?

Colegii de clasă, cu feţe îmbujorate de emoţie, nu întrerup discuţia.

Peste tot, şuşoteli copilăreşti.

Cu mânuţe sfioase, cele din clasă, o mângâie afectuos, pe faţă şi pe braţe.

Tatăl, mândru nevoie mare, priveşte fără să scoată o vorbă.

Tensiunea bucuriei este prea puternică.

În câteva clipe, se va intra în clasă.

E păcat să întrerupă clipele de fericire, la care asistă. Nu s-a aşteptat la explozia de interes şi căldură, la care este martor.

Acasă, Wanda spune:

„Parcă mă întorsesem din vacanţă!”

Suflete gingaşe de copii, mă gândesc, după ce mi se povesteşte.

Copiii sunt puri, pretutindeni!

Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin

DUPĂ!

Aseară, după o zi onirică, la culcare, am îngânat, ca o mantră a bucuriei, cele şase nume magnifice:Isabela, Noemi, Sorina,Roxana,Cristi M. si Mircea Văduţ. Dar somnul n-a fost singur.Pe un fulg, parcă de privighetoare, mi s-a ciripit melodios, să revin la realitate, şi să spun şi alte câteva cuvinte.

Încerc, şi sper să fie  cum le doresc.

Să recomand un sfat, şi celor care nu salută, în virtutea firii.

MESTECAŢI BINE!

Aparent banală, pentru cei superficiali, recomandarea conţine în ea multiple virtuţi benefice, fiecăruia dintre noi.

Este vorba de faptul, că o mestecare atentă asigură,  la nivelul cercetărilor Ştiinţei Nutriţiei  actuale, cel puţin două elemente benefice sănătăţii  omului:

-realizează o bună însalivare  a bolului alimentar (a îmbucăturii), asigurându-i un bun început enzimatic,

 -dar mai ales, prin distrugerea mecanică a peretelui celular, al alimentelor, se eliberează substanţe fitochimice, din categoria micronutrienţilor, al căror rol sanogen, de crearea  unei  aşa zise SUPERIMUNITĂŢI NATURALE este incontestabil dovedit, în laborator şi clinic.

Mi se pare de o importanţă fundamentală ideea şi de aceea în semn de preţuire, o aştern, în acest post.

Închei, cu „poftă bună, şi mestecaţi meticulos!” 🙂

Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate

BILANŢ…, LA REPROŞ!

Motto:”De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!”-Anonim

Mă declar mulţumit!

Cu patru alese CRĂIESE (Isabela,Noemi,Sorina şi Roxana) şi doi CRAI vestiţi (Cristi M.şi Mircea Vlăduţ) sunt mândru de mine, şi de lecţia proverbului „mitic”.

Ahhhh…, ce „uşurare”!

Bună dimineaţa, Bloggosferă!

Madi şi Onu

16 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

REPROŞ!?

Adept viabil al comunicării, n-am să ezit astăzi, să reproşez, celor care o merită, o situaţie virtuală, care mă nemulţumeşte.

Sunt vizitat, sunt citit, dar exceptând rarisime situaţii, nu se lasă un semn de trecere prin zonă (like, com, emo).Este ca şi cum treci pe lângă cineva, fără să saluţi. Gestul meu, va stârni poate reacţii, din partea celor mai orgolioşi ca mine, dar să stabilim un modus vivendi virtual.

Aţi trecut, daţi măcar bună ziua!

Poate exagerez, sub influienţa lui Goethe, la care mesajul dispreţului suveran, era tăcerea.

Oricum, prefer adresarea fie şi inabilă, unei tăceri….. !

Şi cred că am suficiente motive, să mă apreciez, că nu merit un asemenea tratament. Vă mulţumesc!

PS.Am scris postul la sugestia unui prieten. Dacă nu cumva o fi făcut-o cu intenţia să vă îndepărtez!

Cine ştie, care-o fi diferenţa între real şi virtual?!

Între conversaţia face to face şi messinger?

Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria Diverse ..., Personale

ROMÂNUL ESTE TOTUŞI…!

Am vrut să scriu că sunt educabil, dar m-am gândit că vreun cârcotaş se va lua de mine, aşa că m-am oprit la timp.

Şi apoi, nu-mi plac repetările  de gen „Encore une fois!”

Îmi plac pauzele care potenţează plăcerea reluării.

Este motivul pentru care apreciez emisiunile lui Mihai Gâdea, spre deosebire de „papagalicismele lui Răzvan Dumitrescu, la Subiectiv.

Nu realizez,cum de unii, nu-şi dau seama de penibilul „subiectiv”pe care-l provoacă prin insistenţe, care frizează prostul gust.

Gâdea, ca la amvon Predicatorul, are măsura suportabilităţii auditoriului,şi nu obligă la martiriul acceptării cu orice preţ, a stupidităţii insistenţei vădit ostile.

Poate, doar, doar, ne-o intra în cap, ce deştept este el moderatorul.

Că este adeptul retoricii pilduitoare, şi nu vindicative,  se observă din pauzele pe care le face, cu privirea parcă interiorizată, discret interogativă :”nu cumva exagerez?” N-ar fi cazul unei pauze de respiro a gândirii?

Ascultându-l aseară, perorând împotriva abuzului sexual, pe un caz de actualitate în Poliţie, m-am întrebat dacă excluzând oportunitatea „castrării pentru cazurile maladive” nu ar fi eradicabilă cutuma, că femeia trebuie să suporte mojicia bărbatului, închipuit atotpotent.

Cu orice pret, oriunde, oricând şi oricum. Eu apreciez, că românul, mai mult sau mai puţin bărbat, este totuşi educabil.

Îmi bizui afirmaţia, pe un caz real. Este drept, singular, neavând girul argumentului  statistic. Oricum! Eram pe unul din şantierele proiectelor mele, la Brăila.

În echipele de lucru erau şi femei. Limbajul grobian, ca pe şantier, la el acasă.

Femeile, îl suportau, ba se şi adaptau promiscuităţii verbale. Cică să le fie mai uşor, să pară mai emancipate.

Într-o zi, fiind cam întors pe dos, în urma unui asemenea teribilism bărbătist, am reacţionat:

-”Tu eşti mândră de ce ai spus?”Stupoare. Până atunci, se proferaseră destule injurii, ca să fi avut motiv de reacţie. Vizibil jenată, muncitoarea respectivă, a replicat palid:

-”Păi toţi vorbesc aşa!”

-Şi toate? Am prins eu chef de vorbă. Pauză.., după care o explicaţie palidă.

-Ştiţi, dacă se înjură mereu, fără nici un respect faţă de noi, femeile, am încercat să ne adaptăm, să suportăm mai uşor.

Pornit pe fapte, mai ales că persoana, era şi frumuşică foc, m- am aprins, la rându-mi,  şi i-am zis:

-Da? ei bine, te rog din clipa asta, să revii la cum te purtai, înainte de a fi nimerit printre ei!

Iar voi, dacă veţi continua să  vă mai daţi bărbaţi, înjurând faţă de colegele voastre..,  şi m-am îndreptat către  Şeful de şantier:

-”dai afară pe oricine nu respectă ce-am spus acu!”

Autoritatea unui şef de proiect era incontestabilă, chiar la nivel de capriciu, ca în momentul respectiv.

La plecare, un timid mulţumesc feminin, m-a făcut să fiu mândru de mine!

Nu ştiu, dacă s-a respectat dispoziţia  ”pe picior,”  respectivă.

Îmi amintesc însă, că Şeful de şantier, peste câtva timp, la un pahar de băutură, ca pe orice şantier, mi-a declarat:

-”să ştii, în chestia cu înjuratul faţă de femei, i-ai pus pe gânduri pe băieţi.  Unii, ţi-au şi luat apărarea.

Le-au spus celor care te înjurau de „mama focului”

-„Măi băieţi, ce-ar fi să încercăm!?”

Am mai cinstit câteva pahare şi pentru asta.

La dormitoare, am ajuns sprijiniţi şi de fete, care spre meritul lor, nu ne-au preluat entuziasmul bahic.

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale

AŞ FI VRUT, DAR…!

Dacă nu eram atât de orgolios, nu mă frământam atât.               

Aşa, l-am confirmat,   volens nolens, pe Mircea Vlăduţ, în „Opinii personale” asupra egoului.

Stare afectivă tipic meschină, egoul ne aduce mult rău în viaţă.

Nu voi încerca o abordare a temei, el, Mircea, făcând-o aproape exhaustiv, în esenţa ei, otrăvitoare pentru liniştea noastră sufletească.

Practic, se exprimă nedorit, în cele mai intime aspecte ale existenţei, de la preprietenie, sub forma fricii, a invidiei şi a geloziei, până la cea supremă, a Iubirii, sub aceeaşi formă monstruoasă a Geloziei, disimulată în diverse pretexte.

În postul GELOZIE, am relatat o parte din amărăciunile pe care ni le poate produce.

Să mă explic. Plăcut impresionat, de descoperirea unor bloguri, cu evidente tendinţe de „Educaţie prin sine însuşi”, ca perspectivă îmbucurătoare de devenire a conaţionalilor mei (excluzând desigur cazurile patologice, din varii cauze), am simţit nevoia remarcării administratorilor acelora, ca pe mărturii, că nu suntem o naţie pierdută, cum s-au bâlbâit unii să ne defăimeze, pe unde le-a ajuns vârful limbii de viperă spurcată.

În această intenţie, azi, era programată bloggeriţa Elena Roxana Neagu.

Faptul că nu mi-a răspuns la un comentariu, m-a otrăvit!Am vrut să nu o mai prezint.

A învins însă tot firea, neadmiţând, să fie la cheremul unor porniri poate atavice.

Şi m-am hotărât să rămân tot la Roxana.

Studentă jurnalistă, pasionată de hairstyling.

Pasiune(modul măiestrit de împletire a părului colegelor sale) asupra căreia, pe blog, îi alcătuieşte  de pe acum, în perspectivă mai îndepărtată, dezvoltarea.

Faptul, mi-a amintit  de celebrul doctor neurochirurg  Constantin Arseni.

Acuzat, ca mai tot românul de confraţi că ia mită,  acesta, într-un interviu, spre onoarea sa, a recunoscut.

A completat însă, că banii respectivi, nu erau destinaţi vreunui scop personal, ci în exclusivitate, dotării sălilor de operaţie ale Spitalului, cu aparatura medicală necesară avansată, la nivel mondial.

Iscodit de arta interviului jurnalistului respectiv, CELEBRUL a mai povestit, cum dezvoltarea profesională, şi-a preconizat-o încă din studenţie, pe etape, pe care le-a urmat fidel.

Ei bine, apreciez, că Roxana, prin blog, şi-a propus în mod relativ, o programare  similară, model”Doctor C.Arseni”.

Cum să rămâi indiferent, faţă de evoluţia spirituală a lui Ceoxy (aşa o dezmiardă prietenele)?

Uite, că tot mi-am dovedit orgoliul! Merit, desigur, felicitări.

La ce-mi folosea gestul?

Madi şi Onu

2 comentarii

Din categoria Educaţie, Pagini de Jurnal