Motto:”Ce ţie nu-ţi place, altuia, nu-i face!”-proverb românesc.
Sper să nu mă încadrez în vederile proverbului. Doar constat.
Boxeorul cu umbra, Mircea Badea, din spatele sticlei, tachinează pe cine apreciază, cu minţişoara lui, de răzgâiatul mamei.
Aşa că, la adăpostul sticlei incasabile, a devenit un închipuit veritabil justiţiar antibăsist, prelucrând „moral proletar”, pe oricine se leagă de puşculiţa lui, Antena 3.
Şi, pentru că şi-a făcut deja un trend, ca să-l „menţină”,continuă cu aprecieri personale anapoda, asupra oricui, crede că i-ar merge.
Şi, cu Gâdea în spate, îi cam merge.
Aseară însă, l-am văzut tare necăjit, pentru reacţia dezaprobatoare a multora, vizavi de şarja lui amicală, faţă de realizatorul Striblea. Desigur, nişte băsişti execrabili. De fapt, el, fără nici un scop vindicativ sau batjocoritor la adresa cuiva, încercase gestul de reabilitare a imaginii în pericol de şifonare, vezi Doamne, a zeului său plătitor, domnul Voiculescu.
Şi asta, generată de nimeni altul, decât de realizatorul Striblea, la externarea sa, în urma unui AVC.
Striblea făcând nişte consideraţii, aparent nejustificat maliţioase.
Cu mâinile-n şolduri, mirat peste poate, cu spume la gură, îşi lua antibăsist revanşa, faţă de cei, care nu i-au priceput spiritul de glumă.
Am vrut să încerc un sentiment de milă, dar n-am reuşit. Singurul lucru, posibil de milă, este să scriu aceste impresii.
Cum poţi pretinde altora respect, dacă tu eşi incapabil s-o faci!?
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 
Sincer, ma mir de succesul lui. Am incercat si eu sa vizionez o emisiune de-a lui, dar n-am reusit. Mi se pare ca e plin de resentimente (referitoare la propria persoana, imagine publica sau realizari in viata) si cauta persoane asupra carora sa si le manifeste. Presupun ca-l idolatrizeaza persoane cu resentimente asemanatoare.
Mircea
Mircea,
Spre bucuria mea, te descopăr, pe comentariu ce trece.
Asta, ca să trag spuza şi pe turta mea!
Magistral, folosit cuvântul resentimente.
Eu, care sunt pasionat din copilărie de psihologie aplicată, am constatat că este vorba de o criză de personalitate/complex de inferioritate, exteriorizată prin cinism, ca în cazul sado-masochiştilor.
Aş încerca un post, pe temă,dar cu un personaj fictiv.
Mă mai gândesc!
Nu mă miră idolatrizarea, când văd în ce mediu cresc ciupercile!
Mulţumesc!
Madi şi Onu
Si mie mi-a placut din copilarie sa studiez oamenii, dar de unul singur (adica nu asta e meseria mea, ci a fost doar o pasiune, o curiozitate). 🙂
As completa ceea ce ai spus tu, enuntand trei axiome pe tema asta:
– oricine se da mare, e de fapt, in sufletul (constiinta) lui, mic;
– cine arata cu aratatorul spre cineva (acuzator), arata cu celelalte patru degete spre el insusi *asta e vorba fratelui meu, dar am adoptat-o). Adica te deranjeaza la altii ceea ce nu-ti convine la tine.
– cine se aseamana se aduna – referitor la publicul lui.
N-am citit nici un tratat de psihologie, asa ca s-ar putea ca specialistii sa nu fie de acord cu mine, insa eu niciodata n-am tinut cont de ei, ci numai de opinia mea, bazata pe simt.
Mircea
P.S. Cred ca ar fi interesant un articol scris de tine pe tema asta. Dar mi se pare greu, daca vrei sa gasesti un personaj, e de-acum literatura.
Ai deplină dreptate, dacă-mi îngădui să translez în plan politic, subiectul, caracterizează politrucul de tristă amintire, şi care-mi spune că în fiecare personaj, se manifestă carenţele de personalitate, cu luminile şi tenebrele caracteristice.
O seară plăcută!
Madi şi Onu
Pingback: Pamperşi | Florina Lupa Curaru
Pingback: Pe chibrituri: Loteria Națională « Blog de Filumenistă
Pingback: Să vină Băsescu! « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Parşiva | Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Vis de pipăitor