Arhiva zilnică: 18 februarie 2013

MANIHEISM

Uneori, nu poţi. Să nu te îndrăgosteşti, să nu te enervezi, să nu te revolţi! Vorbesc despre mine, cu toată convingerea.

Nu mai degrabă, decât aseară, diavolul provocării, mi s-a arătat iar. La emisiunea lui Radu Tudor, pentru aniversarea a 86 de ani, a academicianului Dinu C. Giurăscu.Un intelectual de elită, cu un caracter demn de toată lauda.

În ciuda unui trecut de opresiune comunistă inimaginabil:bunicul, cu domiciliul forţat, salvat de nimeni altul, decât Petru Groza, bunurile confiscate,  tatăl  condamnat, dar care după eliberare întrebat de fiul său:

-acum ce facem?

-Cum? I-ar fi răspuns acesta. Ne apucăm de treabă!

Simplu, ca şi cum nu se întâmplase nimic.

Treaba cu Petru Groza, mi-a amintit de unchiul meu avocatul, şeful Baroului din Bârlad, tot cu domiciliu forţat, văzut întâmplător, de Miron Constantinescu, în trecere prin localitatea de domiciliu forţat a unchiului meu.

În două zile, unchiul a fost rechemat în Bârlad. Fuseseră cândva,colegi de facultate.

Dar nu vreau să aduc laude unor activişti comunişti,consacraţi.

Vreau, pur şi simplu, să vorbesc despre anticomuniştii ocazionali, de duzină, post 1989, care fără să aibă habar de vicisitudinile comuniste, s-au trezit peste noapte  să ne apere de comunism, aducându-ni-l pe cap pe cel mai mare anticomunist al Estului, şi ducând de râpă  Ţara şi economia ei.

Indivizi, despre care nu ştiu dacă să-i consider nişte inhibaţi sau pur şi simplu maniheişti, cu toată adeziunea lor la creştin- ortodoxie, declarată vocal.

Maniheismul este o doctrină religioasă orientală, după care universul este guvernat de două principii:binele şi răul.

În traducere flegmatică, pentru anticomunişti şi prozeliţii lor jalnici: dreapta şi stânga.

 

Madi şi Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu