De câte ori, dimineaţa, te uiţi pe blog, şi îi vezi trecerea, îi simţi parfumul suav al respiraţiei, oprită de a nu fi găsit un nou post, şi te cuprinde mâhnirea.
Ai vrea să o faci fericită, chiar dacă nu o cunoşti, direct. Dar te ştii perfect pe tine, şi atunci, retrăieşti mâhnirea ei.
Ştii, că în taina inefabilă a materiei sufleteşti, există ceva subatomic, dar atât de încărcat de energie, ce se simte stingher, fără echivalentul său energetic.
Ceva pe care atotînţeleptul Creator, l-a perceput ca de neînlocuit, şi căruia i-a creat echivalentul, spunându-i EVA.
EVA, sau Yin.
Cauţi ceva, iritat, de faptul de a o fi mâhnit.
Să nu fie politic. Nu-i place.
Să nu fie liric. Vrei să o protejezi.
Să fie ceva, ce să o atragă, ceva numai pentru EA.
Nimic, ciudata Natură, se opune năzuinţei tale.
Exasperat, rupi puţin din tine, un pic de Yang, ce presupui că i-ar face bine.
Şi îl lansezi, în năzuinţa că aşa cum a prevăzut Creatorul, se vor complini.
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 