Motto:”Cum îi turcul, şi pistolul-” proverb românesc.
Mihai Gâdea, de la Sinteza zilei, a încercat de o manieră compilatorie, gen:”Ghici, ghicitoarea mea!”să mă cam prostească, în sensul cum că ar trebui să mă îmbolnăvesc de „spionită”.
Pe un pretext penibil, cel puţin pentru distinsul analist Bogdan Chireac, a lansat provocarea copilărească, de dovadă, că, vezi Doamne, întâlnirea a două persoane publice, ar putea sugera veşnic-ipotetica vinovăţie asupra incorectitudinii lui Traian Băsescu, de imixtiune în treburile Justiţiei.
Cu inflexiuni ale vocii demne de un scenariu regizoral ”Hitchcock”, mă aşteptam să văd cine ştie ce miracol din faptul că un procuror, s-a urcat în maşina cui credeţi? a cuscrului lui Traian Băsescu,Bebe Ionescu, şi, după ce au dat fix de trei ori ocolul împrejurimilor clădirii Parchetului, au revenit ca doi îngeraşi, cu conştiinţa împăcată, de a fi îndeplinit pios, misiunea încredinţată de Domnul.
Comentariile…, de complezenţă, purtate de invitaţi , că nu-i pot suspecta de atâta lipsă de demnitate, încât să se exprime asupra unei asemenea rizibile banalităţi.
Am remarcat însă, o prezenţă cerebrală, absolut demnă, care mi-a impus. Adina Anghelescu,atât de obiectivă, încât pur şi simplu, a prevenit alunecarea scenariului gen CAN-CAN, într-un penibil mai necruţător, decât umorul lui Eugen Ionescu.
Aşadar, dincolo de faptul, că încearcă să mă prostească, mai abitir, decât domnul Băsescu, mă derutează ipocrizia nelimitată a contextului.
S-a consumat presupun, multă peliculă, pentru explozia de revoltă, asupra, Serviciilor „aservite”, care ar atenta prin indiscreţia interceptărilor telefonice, sau ambientale la dreptul democratic sacru, al individului, la intimitate.
Mă întreb însă, filmuleţul prezentat aseară, îl vor fi primit tot de la Servicii, prin mijloace specifice? sau, este un gest demn de incriminat, precum cel al Serviciilor.
Cine să-i fi învăţat cum să-l obţină?
Metoda, după tot anticomunismul vehiculat, pentru distrugerea Ţării, am înţeles, face parte din Arsenalul de tehnici securiste, al defunctului regim comunist.
Să revină comunismul în forţă, sau pur şi simplu, zace latent, ca un rău egotic, în fiecare dintre noi?
În această ipostază, a egocentrismului românesc, anticomunismul este absolut justificat.
Memento deci, la comunism, Mihai Gâdea şi echipa.
Madi şi Onu