Arhiva zilnică: 7 aprilie 2013

INVIDIE.

Credeti că poate fi invidiat un câine? Şi mai ales unul maidanez?

Ei bine, da!

Am trăit eu însumi, astăzi, această emoţie. Puţin mai complexă, desigur.

Mă trezesc după o noapte, pe care mi-am petrecut-o într-un lirism eminescian, privind extatic, avatarul Adeenei.

Nu mă credeţi motivat, pentru această efuziune sufletească?

Aveţi tot dreptul, dar dacă veţi arunca o privire pe blogul său, îmi veţi da dreptate.

Vă va întâmpina… Dar nu, mai bine constataţi singuri!Nu-mi plac decât emoţiile originale, primite direct de la sursă, fără eteroaprecieri, oricât ar fi ele de valoroase. Nu-mi plac, pentru că în cazul Adinei, am fost atât de viu direct capacitat, încât am devenit dependent de  gândul existenţei sale, oriunde s-ar afla.

Aşadar, în timp ce savuram emoţiile de mai sus, vocea melodioasă a soţiei, mă trimite la cumpărături. Nu aştept altă invitaţie, mă îmbrac, şi plec.

Sunt atât de somnoros, încât disting doar contururi, pe care le evit în ultimă instanţă.Aerul rece mă înviorează, şi în faţă, la câţiva metri un cadru de toată admiraţia.

O fată, cred, mângâia cu o gingăşie aproape maternă, creştetul unui maidanez. O făcea atât de cald, încât pentru o clipă, am simţit nevoia, să-i văd faţa, ca măcar blândeţea expresiei ei,  să-mi dea iluzia, că sunt maidanezul mângâiat.

A plecat, grăbită, şi n-am reuşit s-o ajung. Am distins doar, pe deasupra cizmelor, imaginea armonioasă a unor pulpe artistic  modelate. A dispărut, precum apăruse, şi am rămas cu senzaţia inefabilă a secvenţei de tandreţe, la care asistasem.

Acum, când scriu, percep limpede, nostalgia chipului blând şi mângâietor al mamei.

Mama!

Incomparabila mamă!

Madi şi Onu

Reclame

8 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin