Nu mă feresc,
Ades…., şi eu,
Mă-ntreb sfios,
De nu cumva..,
Ambiţul meu,
Îl supără pe Dumnezeu
Prin socru-mi,
Slujitorul său
Că-i plină-n taine Preoţimea,
Fidelă, cuvântului dat
DOMNULUI, de la PALAT!
Căci nu o dată,
Ardealul, a dovedit,
Tăria cuvântului său,
De neclintit.
Şi cum buba-n corp, se coace
Ghişe, n-are spor, şi Pace,
Orice-ar zice, şi ar face,
Că şi Iliescu,
Fondator de FSN,
Cu scor mare, la Palat,
Tot aşa uşor, s-a dus,
Cu ajutor din Apus,
Când Geoană-a ajuns mai Sus.
Nu prea mult…,
Până ginerică
Prin ocult vestic, l-a catapultat
Apropiindu-se tiptil, tiptil,
Chiar de Marele Palat.
Dar e caz, să mă opresc,
USL să nu cobesc!
Madi şi Onu
Frumoase versuri ne-ai dat
Cum deja ne-ai învățat
Ne încânți ziua mereu
Onule, cu scrisul tău!
Cu admiratie: Adeena 🙂
Adeena,
În semn de mulţumire, încerc o lămurire:
De vers, mă-ntreb, să ştii, şi tu, mereu,
De mintea-mi, n-o avea vreo muză,în drept -lobul său
Care nu-i dă pace, până, proza, nu încearcă,
În rime, bucuria…, a preface 🙂
Onu
Pot eu sa te contrazic?
Înțeleg, și vreau să zic,
Că și Eminescu-avea
Drept muză, pe Veronica.
În concluzie ți-aș ura
Să îți trăiască muza
Și tu alături de ea
Să ne mai poți încânta!
Aceași ,Adeena. 🙂
Într-adevăr, măi Adeena,
răspunsul tău e graţios,
dar păstrând „disproportiile”,
te voi completa, cu un catren,
din aceeaşi inconfundabiă
Veronica Micle:
” În cenuşă stă ascunsă
Foarte adese o scânteie
Şi-o iubire nepătrunnsă
Într-un suflet de femeie.” 🙂
Mulţumesc!
Onu
Chiar asa! :)))))
Lucia,
În aceeaşi stare, de suavă trăire,
Încerc discret, fără emfază
Un sincer gest de complinire.
Madi şi Onu