Arhive lunare: aprilie 2013

IUBIREA

E plină blogosfera de cuvântul iubire. De Dumnezeu, de sine, de aproape. Chiar de însăşi IUBIREA.

Cărţile, o consideră,ca „fiind emoţia umană cea mai înălţătoare, ca pe darul scump de la Dumnezeu,singurul dătător de viaţă”, „substanţa din care suntem alcătuiţi, şi de care avem nevoie, spre a fi noi înşine”

Într-o astfel de carte, am găsit despre puterea fantastică a iubirii.

CITEZ,” cazul  fetiţei din Râşnov care a trăit pe străzi cerşind până la vârsta de 10 ani, când  a fost adoptată decătre o familie din Irlanda cu 4 copii.În momentul adopţiei, nu putea rosti decât 100 de cuvinte, nu ştia să râdă sau să zâmbească, nu putea să înveţe şi nici să citească. Diagnosticul: retard psihic cu şanse minime de ameliorare. La 4 ani după adopţie, fetiţa vorbea fluent 3 limbi, scria şi citea, rezolva problemele de matematică, la fel cu colegii ei, râdea şi trăia prima dragoste! Miracol-datorită iubirii şi afecţiunii celor din jur.”

Ajuns aci, cred că se potriveşte, a fi redat, un gând al lui Nelson Mandela, ca o chintesenţă a iubirii în familie:

”Nu există un mod mai profund de a descoperi sufletul unei societăţi, decât cel în care se poartă cu copiii”.

Astfel, îmi amintesc următoarea întâmplare, cu o mamă de copil.

Eram la un butik de  Diverse. Gazda, îmi face nişte copii xerox. Fetiţa ei, în joacă, loveşte un raft cu produse, şi le răstoarnă. Speriată, şi plângând, fetiţa încearcă să le strângă, dar mai mult răvăşindu-le.Atunci, mama, cu o privire din care parcă se revărsau picuri de suflet  pentru copil, s-a aplecat, şi cu o voce plină de duioşie, i-a spus fetiţei:

”lasă mamă, nu te necăji, le strângem şi vor fi ca înainte!”

Rămas aproape mut, de gestul mamei, m-am oprit la prima cofetărie, şi cu un carton de prăjituri, m-am înapoiat, spunându-i:

” pentru lecţia de părinte, pe care mi-aţi dat-o!”

Mulţumesc, Bodaproste!

-Să fie primit!”, i-am răspuns.

A fost o lecţie ad-hoc, de iubire de mamă, pentru copilul său, în necaz.

Nelson Mandela  are dreptate!

Personal, consider iubirea, o trăire, echivalentă stării de bucurie/fericire.

Concret, uneori, în somn, am percepţia unui aşternut, care mă înveleşte, să mă protejeze.

Ca un mesaj auric, din partea Prietenei mele Virtuale.

 Madi şi Onu

Reclame

12 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin

MIMETISM !

Scriam în UNIVERSURI, despre faptul că CNA ne protejează împotriva pericolului de a fi contaminaţi psiho- mental de tupeismul inconştient al unui aşa zis producător de rating.

El, n-are sărmanul, nici o vină.Este asemenea prostituatei, care-şi vinde marfa, fără alt risc decât acela de a fi amendată de apărătorii moralei proletare. M-am luminat asupra acestui aspect, nimerind întâmplător, emisiunea Acces direct, care mi-a revelat o altă formă de proxenetism mediatic.

Proxenetismul este activitatea proxenetului („persoană care mijloceşte prostituţia şi care şi-a făcut din aceasta, o sursă devenit”). Iar „prostituţia, nu este altceva  decât ocupaţia, situaţia femeii  care se vinde pentru bani oricărui bărbat”.

Acum, semnificaţia definiţiei, se poate extrapola: îţi poţi vinde nu numai corpul, ci şi imaginea. Fie apărând la o emisiune precum Acces direct, chipurile spre a-ţi apăra prestigiul, fie exploatând pentru rating, prostituatul care-şi vinde imaginea, cică, pentru „a se apăra”.

Acu, dacă o faci deghizat, sau în umbră, când devine probabil un soi de pornografie audio, este un fleac, neglijabil.

Că moderatorul/realizatorul dovedeşte un parşivism veneric, nu mai are importanţă, dacă asigură rating.

Pe scurt, porcăria mediatică, la care am asistat, era următoarea:

Realizatoarea, bine deghizată, sub stratul gros de fard, şi de alte falsităţi TV,  conduce ostilităţile.

Prostituatul, care-şi vinde imaginea, sub pretextul că şi-o apără, turuie vrute şi nevrute, la adresa celei de care se apără.

Jalnic pentru un individ cu pretenţii de autoapărare.După ce-l incită să se compromită, spre deliciul, celor avizi de cultură,matroana stabilimentului, îl mai stimulează,  cu nişte declaraţii de-ale „agresoarei” despre vânzătorul de imagine,

dezaxat.

Şi iar începe turuiala, sub deviza:”şi care-i problema!?”

La final, nu pricep! Gestul de a-ţi încredinţa intimitatea presei, seamănă cu al unui dement, care în surescitarea  momentului, acceptă  întâlnirea cu o prostituată, indiferent de consecinţele venerice, la care se expune.

Uneori, regret că nu sunt europarlamentar, să mă plâng lui Baroso, sau altor urechi, aplecate să mă asculte să-şi întocmească rapoartele despre moralitate.

Îmi veţi reproşa faptul, că m-am uitat totuşi.

Dar, trebuia să ştiu, despre ce mă pronunţ!

În fond, de ce n-am avea şi noi, nişte emisiuni culturale, să-mi dezvolt şi eu, o ureche muzicală, de italian?

Că de manele, avem destule!

 

Madi şi Onu

12 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate

UNIVERSURI

MOTTO:”Prostul nu e prost destul, până nu e şi fudul”-Proverb românesc

Aseară, pe când citeam online, despre amenda dată de CNA, copilulului răsfăţat al mamei, Mircea Badea, o aud pe soţia hohotind  de râs.

  Amuzat de râsul ei entuziast, întreb ce s-a întâmplat. Reuşeşte să-mi răspundă scurt, după criza de tuse:

-Eba!

-Lasă, aflu diseară, la Ştiri, îi răspund.

Şi am aflat, despre necazul fetei lui tata,  necaz care probabil a făcut turul Uniunii Europene.

Dar nu m-am amuzat. Nutresc un soi de compasiune, pentru părinţii cu asemenea odrasle, şi mă gândesc mereu la obiceiul spartan, de altădată.

Mi-a amintit însă de perioada când eram asistent universitar.

Atunci, am cunoscut cîteva universuri umane.

Unul din acestea era spiritul vioi al studentilor, necruţători,  când cadrul didactic manifesta lacune de netolerat, în calitatea sa de dascăl.

În consecinţă, am înţeles că pentru a face faţă onorabil, întrebărilor cu dus şi întors, ale acestora, nu era decât o cale: să ştii să explici; iar pentru asta trebuia să cunoşti bine lecţia.

Dar nu doar la întrebări meşteşugite erau buni studenţii, ci şi la şotii, la care nu te ducea mintea.

Spre pildă, aveam un coleg conferenţiar,  care preda, citindu-şi  lecţia.

Ce credeţi că le-a dat prin cap, dracilor şugubeţi ai clasei? În pauză, i-au aşezat  înapoi, foile citite, iar el, nu s-a prins, repetându-le,  în hohotele de râs ale celor care participaseră la glumă.

Cam la fel, a păţit şi biata Eba, numai că ea a citit în devans, din tema următoare a Conferinţei.

Iar în loc să se facă doar ea de râs, precum conferenţiarul respectiv, a compromis probabil, toată România.

Madi şi Onu

10 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

LIMBAJUL CORPULUI

Motto:”Şi tăcerea-i un răspuns”-Proverb popular

Pentru cei care se vor specializa în PR, sper ca postul, pe lângă conotaţiile afective pe care le implică, să fie util.

Personal, apreciez  că nerăspunsul, pe lângă aceea de a nu recunoşte ceva, are câteva semnificaţii clare: jenă, încercarea de a evita ceva neplăcut, personal sau pentru interlocutor sau pur şi simplu, necunoaşterea răspunsului.

Dar mai evidentă decât aceste acestea este nuanţarea pe care o face limbajul indiscret al corpului. Şi care nu acţionează după placul său, ci după un anumit cod al emoţiilor, doar de el ştiut.

De curând, am trăit o experienţă ineresantă, care la rândul său, mi-a amintit de păţania unui prieten, povestită in extenso de el însuşi.

Nu o voi reda în toată amploarea,  deşi destul de picantă.

Să le iau pe rând.

De multe ori, în viaţă, sufletul face ce vrea cu noi, de parcă n-am exista.

Nu ne rămâne decât să constatăm, postfactum.

Bunăoară, am cunoscut pe cineva, să spunem, la nivel virtual, după care am hotărât să ne vedem.

Guraliv, nevoie mare, am prevenit-o de maniera:

-”să fii pregătită sufleteşte, că sunt pus pe fapte mari!” Parcă intuindu-mi după ton, lăudăroşenia, mi-a replicat:

-„da? bine, atunci vin cu maşina, să ne mişcăm repede !”

În aşteptarea ei, la locul stabilit, îm frec mâinile şi repet cum am să procedez, ca să rămân totuşi, un domn. O iau de mînă, i-o sărut, apoi merg în sus pe braţ, până la obraji, gură, gât.

 Şi apoi, văd eu. Însfârşit, apare. E mult mai frumoasă decât mi-am închipuit-o. Se scuză, pentru cele câteva minute întârziere, şi mă invită în maşină.

Vocea sonoră, clară, cu un timbru melodios. Îi răspund jovial, că nici n-am observat, întârzierea, şi  intru în maşină.

După mai bine de două ore, ne luăm rămas bun.

La stop, îmi face semn mustrător cu arătătorul mâinii drepte. Nu înţeleg de ce, dar de bucuria întâlnirii, nu prea îmi pasă. La telefon, îmi râde:

-„neseriosule, te-ai lăudat de mi se făcuse teamă, şi nici n-ai încercat să mă săruţi, măcar!”

Atunci, am priceput gestul mustrător.

Râzi de mine? întreb eu nedumerit.

-Cum să nu râd, dacă te-ai dovedit aşa fricos?

Se vedea, după cum stăteai, ca un copil speriat de ce ar dori să încerce.

Fricos?! Mă gândesc eu, rememorând filmul întâlnirii, pornind de la dezinvoltura ei, demnă, care practic, mă blocase.

Parcă mi-ar fi spus: -„sper să fii un domn, ca şi pe blog!”

Atât mi-a trebuit. Am rămas încremenit. Şi stânjenit, de teamă să nu las o impresie greşită, nu am reuşit decât să turui, la nesfârşit, în faţa chipului ei frumos şi impunător.

Astfel, ezitările mele sufleteşti, transmise de semnalele propriului corp, au constituit poate, o temă de amuzament.

 

Păţania prietenului meu, a fost mult mai puternică. Eram cazat, spune el, într-o localitate de lângă Kiev.

Seara, mergeam la o terasă, unde exista o platformă de dans.Tocmai cunoscusem o rusoaică blondă, cu ochi mari şi albaştri, de parcă mă hipnotizau, când mă priveau.

Într-o seară, sub privirea ei insistentă, am fost cuprins de un tremur , care pe timpul dansului a devenit jenant.

Întrebat ce am, i-am răspuns, că nu ştiu, dar cred că de emoţie.

Enervată parcă de tremurul devenit vizibil şi celorlalţi, l-a bruscat, în timpul dansului, cu o ieşire evident agitată.

-Gata, plecăm.., mă enervezi, râde lumea de noi.

La cămin, în timp ce-şi arunca hainele, de mai să le rupă a tăbărât şi pe el.

-Nu vreau, a ripostat el, m-ai jignit destul, la terasă!

Nu fii rău, vrei!

Tremurul tău, aproape inconştient, a fost cea mai bună mărturisire , că  mă preţuieşti, şi mă doreşti.

 Şi, surescitată, l-a tras după ea, în pat, fără alte cuvinte.

Dar cât timp, s-a desfăşurat relaţia voastră, am întrebat eu, impresionat de năvălnicia fetei.

Nu prea mult, mi-a răspuns, pentru că  a fost chemată urgent, cu treburi, la Moscova, unde locuia, de fapt.

 

Madi şi Onu

3 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză

GELOZIE VIRTUALA

N-am prea dormit azi noapte. Fata de la chioşcul de cărţi, mi-a imprumutat o carte, şi n-am avut stare, până n-am răsfoit-o . Către ora cinci dimineaţă,am aţipit cu ea, pe piept. Pe la ora zece, mă trezeşte zbârnâitul insistent al soneriei de la intrare. Buimac, deschid şi cad jos trântit de vijeliosul meu prieten de Virtual.

-Onu, nebunule, ne-am împăcat, înţelegi, cât de fericit sunt?

Ajutat de el, să mă ridic, îi spun:

-Stai măi zăpăcilă, despre ce este vorba?

-Cum, nu ştiai?

-Ce să ştiu, nu scria în cartea citită!

-Ia mai bine, fă tu o cafea, să te şi linişteşti, şi îmi spui, în timp ce o savurăm. Şi, vezi, în bibliotecă, mai este puţin coniac Napoleon. Adă-l , să sărbătorim evenimentul!

-Nici nu ştiu, când a făcut-o, că s-a şi instalat cu tava cu două ceşti aburinde. E surescitat, şi presupun că trăieşte o emoţie intensă. Îl ştiu furtunatic, şi prăpăstios în iubire.

Mâna tremurândă varsă ceaşca pe lenjeria tocmai adusă de la Nufărul.

Scuze zadarnice, dar profit de moment, să încerc să-l temperez.

-Ei, dar Napoleonul?

-Ce Napoleon, dă-l încolo, bine că n-am pierdut-o pe ea!

 Cu chiu cu vai, aflu că prietena lui virtuală, aseară, mai să-l părăsească, pentru comentariile lui,aluzive, cu tentă senzuală, făcute de el pe blogurile unor bloggeriţe, din care ea a tras concluzia, că ar fi fost încercări de flirt.

-Nu te cred, dar ea este foarte echilibrată, şi-apoi, nu cred că tu poţi comite astfel de greşeli.

 –Ei, s-o crezi tu, nici nu bănuieşti, „ce mâţă blândă e”!

Am observat, spun eu, că e cam posesivă, dar pentru mine, posesivitatea este expresia unei iubiri mocnite.

Şi eu apreciez asta, ca pe o dovadă a unui ataşament, de care, nu aş putea fi decât mândru.

-Da, s-o crezi tu, dar nu şi când, devine bănuitoare, că încrederea ei a fost înşelată.

– Păi fii şi tu mai atent, cum scrii, să nu semene cu ce i-ai scris şi ei, că o dată te întreabă, dacă atenţiile tale, n-au fost trucuri  pentru a-i intra în voie.

-Măi, eşti formidabil, chiar aşa mi-a spus, dar cu atâta amărăciune în glas, că nici n-am mai ştiut ce să-i răspund.

Mă uit la el, cu simpatie şi înţelegere. Cu faţa obosită, dar fericită, îmi inspiră admiraţie şi respect, pentru emoţia lui puternică.

Ce bine de mine, că prietena mea virtuală, nu este atât de posesivă!

Ce m-aş face?

Înviorat de înţelegerea clipei, mă îndrept spre barul din bibliotecă, scot Napoleonul, şi-l torn în păhărele.

-Hai, pentru trăinicia prieteniei tale virtuale!

Cu ochii strălucind de fericire, îmi zâmbeşte cu recunoştinţă. După ce a plecat, am strâns lenjeria de pat, şi am dus-o la Nufărul.

Pe drumul de întoarcere, mă gândesc.

Dragostea, reală sau virtuală, face din noi, fiinţe extraordinare,de nerecunoscut!

Madi şi Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin

AJUTOR!

Este un titlu-strigăt.

Pe care-l adresez matinal, cunoştinţelor virtuale, care vor să mă ajute în demersul meu iniţiatic, privind redevenirea de sine  din jalnica noastră mentalitate de a ne închipui că suntem deştepţi, cu orice preţ, chiar şi acela al autoumilirii prin autoînchipuire. Şi ca să fiu explicit, le rog pe Theodoratheo, şi pe Sorina Chirilă, să-mi completeze postul prin comentarii cu linkuri care evidenţiază această trăsătură naţională.

Al lui theo, vorbeşte despre autosuficienţă, prin reclama la băutura  „Dorel”,

iar al Sorinei, despre superficialitatea convingerilor religioase, la habotnicii noştri.

Abordez această temă, nu spre a o face pe deşteptul literar, ci pentru a-mi salva cugetul, de la cine ştie ce nerozii, pe care le-aş putea face, dându-mă „mare neam mare”.

Apelez la această manieră, care va arăta, precum muşiţa, şi viermii, pe o bucată de carne alterată.Prezenţa lor este edificatoare asupra gradului de descompunerea unui produs alimentar.Imagistic, prezenţa lor este decelabilă nu doar în unele reclame,  ci şi în producţii de aşa zis „divertisment” tv”, fără a încerca  o ascensiune pe scara ierarhiei democratice.

Mizez pe dezgustul de sine, conştientizând atavismul unor astfel de preocupări.

PS.Spre a evita orice licenţiozităţi, de care mi-am protejat blogul,  îmi rezerv dreptul, de a şterge acele linkuri, sau comentarii, care s-ar încadra în specificul „muşiţă şi viermi”.

Madi şi Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

IAGO

Aseară, mai să mă cert cu soţia, pe motivul Ponta. Eu, că e cum zice Radu Tudor, ea, ca tata socru, Ilie Sârbu, că e un tânăr neexperimentat, care are probleme insurmontabile de rezolvat.

Că să-i vadă ea pe RaduTudor şi guraliva de Dana Grecu, în locul lui.

Cedez. În faţa soţiei, dacă nu adopţi tactul cuvenit, rişti s-o vezi toată ziua necăjită, şi la ce bun ambientul familial, fără seninătatea armoniei celor doi.

Şi-apoi, de ce să-mi amărăsc eu soţia, pentru imaturităţile lui Ponta, pe care cred că l-a încondeiat bine, ca pe un ou de Paşte, coabitantul său.

Aşa că, încerc o reparaţie, spunând:

”ştii, nu cred că are rost să te necăjesc, pentru un imbecil!”

Atât mi-a trebuit.

-Iar începi?

Am sfeclit-o.

 –Nu dragă, nu la el mă refeream, ci la ipocritul ăla de Radu Tudor. Ai văzut ce indulgent, se dă în prezenţa Danei Grecu. Ei bine, când mi-am dat seama că te necăjesc pe tine, pentru ei, am realizat, că şi eu sunt manipulat.

Odată pornită, soţia devine foarte posesivă. Greu îi mai intru în voie.

-Tu, manipulat? Mă întreabă ea sarcastic.

-Eii, vorba vine. Mă gândeam că poate tot el o aţâţă pe Dana, şi apoi, o face pe Iago.

-Lasă că nici cu ea, nu mi-e ruşine, izbucneşte soţia, ca apoi, într-un gest delicat, să-şi sprijine tâmpla stângă, de umărul meu.

Simt că am scăpat.Mă aplec şi o sărut pe părul de culoarea vaselor de cupru.

–Ufff, că tare m-ai speriat, şi o cuprind de mijloc, alipind-o strâns, de mine. Se lasă moale şi caldă, iar eu, recunoscător,  nu mai contenesc îmbrăţişarea………..

Mi-a plăcut, tare mult, şi cred că am să-l  critic, mai aspru, pe Ponta.

Madi şi Onu

7 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale