Arhiva zilnică: 2 mai 2013

VIERMUIALA

Ieri dimineaţă, îmi aud soţia, mormăind.

-Şi când te gândeşti, că din nenorociţii ăştia, ne vor reprezenta, în Parlament, în lume.

-Care nenorociţi? întreb eu derutat, ştiind că soţia mea nu se impacientează faţă de imbecilizarea românului.

-Dacă vedeai promiscuitatea de la Vama Veche,bombăneai şi tu ca mine.

Ciulesc urechile, ştiind-o foarte îngăduitoare, cu nevoia de divertisment a omului.

-Dar, spune-mi te rog, să mă enervez şi eu, să fim cel puţin, în acelaşi ton!

Atât, mi-a trebuit!

-Ce să-ţi spun, ţi-ar face plăcere să priveşti o faţă de român, buhăită de băutură?

Şi un entuziasm cretinesc pentru felul cum a chefuit şi dansat toată noaptea, la VamaVeche?

Nu mai spun de entuziasmul tâmp, al reporteriţei.

-Mda, îi răspund. Ei sunt viitorul nostru pentru Parlament, pentru UE.Dar ce ai văzut, de te-ai enervat aşa?

-Păi, crezi că se putea vedea altceva, în afară de figurile groteşti, ale celor doi?

Sau distinge ceva, în viermuiala de trupuri dezlănţuite, în iureşul aburilor alcoolului?

Cuvântul viermuială, mi-a amintit de closetele neîngrijite, de la ţară, pe care colcăiau viermii specifici.

Şi mă gândesc înciudat, că asemenea spelunci, pot deveni izvoare de abrutizare, ale celor care provin poate, din alţii ca ei.

Înainte, dădeam vina pe comunism, pe ruşi.

Aveam un plan de referinţă, faţă de inumanizarea unora. Nu ne plăcea, că deveneam turnători ai securităţii, ai Moscovei.

Găseam salvarea în Europa liberă, în Vocea Americii. În corifeii noştri, într-ale anticomunismului, aciuaţi pe aiurea.

Azi, nu mai există. Dar nici n-a mai rămas mare lucru, din industrie, din agricultură, din autonomia economică.

Unii, chiar vorbesc de un „statut colonial”

Azi, există Bruxelles, Berlin, Casa Albă.

Nu mai avem motive de îngrijorare.

Ne apără ONU, America, UE.

Dar vai, cine ne apără de noi înşine, de propria degenerescenţă, prin spelunci, gen Vama Veche, mediatizate cu fervoare!?

 

Madi şi Onu

Reclame

3 comentarii

Din categoria Educaţie, Pagini de Jurnal