Am sunat-o pe Geta, sora mea din Galaţi, dar am simţit in timbrul ei, o notă de tristeţe, de însingurare.
Ştiind-o sensibilă faţă de orice gen de încurajare, am scris următoarea poezioară, pe care i-am citit-o la telefon,
după ce am prevenit-o asupra intenţiei.
Geta,
Ca să vorbesc puţin şi dens
Am să apelez la vers,
Să spun multe, pe ales
Şi de suflet înţeles
Fără a fi un oracol,
Îţi simt trăirea-nsingurată
Şi am hotărât ca versu-mi,
Să-ţi redea Pacea visată
Ca tine, am si eu necazuri
Cu ale sufletului spaime
Dar încerc prin rugăciune
Să îmi găsesc senin în TAINE.
La gândul că am reuşit
Să liniştesc a ei cărare
Parcă mă şi simt izbăvit
De- a stresului îngrijorare.
Onu Ionescu
