A TRECUT…!

A trecut şi Paştele!Liniştit, fără suprasolicitarea stomacului, cumpătat, în respect de sine, şi de semeni.

Cu o singură rezervă. Am citit pe Blogul Lalei/Loredana Milu, un mesaj, care mi s-a părut sfâşietor.

Începe cam aşa:Am24 de ani, (degeaba), şi nici o speranţă….

Neputinţa de a ajuta pe cineva la nevoie, îmi dă o stare asemănătoare. Toată euforia Paştelui, s-a spulberat.

Nici vizita pe blogul Adeenei, nu m-a redresat.

Îmi place blogul- foişor, al Adeenei. În el mă reculeg, aproape renasc.

Sunt încântat de frumuseţea care mă întâmpină: fizică, cerebrală, sufletească, eleganţa delicată a răspunsurilor la comentarii, simplitatea demnă a gazdei.Simplitatea, prin ea însăşi, este genială”, spunea entuziasmat Einştein. Este întocmai ambianţa pe care o respiri pe blogul Adeenei.

Şi mai este ceva: avalanşa de Like-uri, pe care o primesc posturile ei , ca o confirmare,a felului său, deosebit, special. Acum, când scriu, realizez, că vizitatorii, dau Like, şi pentru starea de bine sufletesc, izvorât poate, din fiinţa specială, unică, a gazdei.

De multe ori, furat de peisaj, uit să mai dau like, aşa că nu mă pot include încategoria entuziaştilor, fericiţi de a fi fost ei înşişi.

Îmi trag, însă, ca un român care se respectă, obolul de bunăstare sufletească.Cu toată bucuria vizitei, în acest foişor al Spiritului, amărăciunea pentru oful Lalei, nu-mi trece.Reiau scrisul, dar soneria de la intrare, mă întrerupe. Un personaj, către adolescentin, fâstâcit, încearcă să mă întrebe:ceva, ce uitase. Nu se descurcă, dar cu un rânjet care-i expune o dantură ca de Hollywood, îmi arată cu degetul: pentru dinţi!

Îl îndrum la scara vecină, unde avem un medic stomatolog, şi dau să îmă retrag.  Staţi, devine el îndrăzneţ,dând să pătrundă în apartament. Mi-e sete, îmi daţi vă rog o cană cu apă?

Mi se pare ciudat, şi prevenitor, încui uşa, până îi aduc apa. Aparent, în faţa unui refuz, îl aud, scâncind.Vă rog muult, mi-e taare sete!

Îi dau o sticlă de Borsec, plină pe jumătate. O ia, şi fară o vorbă, se uită parcă nemulţumit. Dacă nu-ţi place, dă-mi-o înapoi!Nuuu, mulţumesc, s-a înviorat el, ştergând-o din loc.

Atunci, mi s-a părut, că personajul, de fapt, nu era interesat de apă sau dentist, ci pornise, în prospectare.

O şti el ceva, poliţistul de proximitate, când ne spune să fim atenţi, cu asemenea indivizi.

Revenit la scris, de la Lala, gându-mi zboară la Premier.

Trebuie să-i fie tare greu. Cu coabitarea, cu Oltchim, cu insuficienţa locurilor de muncă, şi cine ştie ce programări  socio-economice, în perspectivă apropiată, sub privirea de Argus a UE.

 Onu Ionescu

9 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză

9 răspunsuri la „A TRECUT…!

  1. Am ramas fara cuvinte…
    A trebuit sa recitesc inca o data acest articol.

    Am o mie de cuvinte in cap, dar nu pot sa astern niciunul.
    Nu mi-am dorit sa creez stari prea profunde celor din jur…poate ca nici nu m-am gandit ca vor exista atat de multe persoane carora sa le pese de starea mea, de ce-am scris eu acolo.

    Va multumesc foarte mult pentru toate cuvintele incurajatoare. 🙂
    Si poate ca-ntr-o buna zi voi spune si eu acel „a trecut…” 🙂

  2. Eu la fel ca Lala, am rămas fără cuvinte.
    Ce pot să spun în momentele de emotie care ma coplesesc. Ieri cand am citit pentru prima data postul, am fost atat de emotionata ca nu am putut sa las un comment, am crezut ca azi imi voi gasi cuvintele dar constat ca recitind sunt din nou cuprinsa de aceasi emotie.
    Multumesc pentru minunatele cuvinte la adresa mea si a foisorului meu, ma declar de-a dreptul fericita sa ofer incantare prin simplitatea posturilor mele care sunt de fapt, mare parte din ele, delicate trairi.

    O zi absolut minunata precum incantarea ce mi-ai oferit-o prin aceste randuri!
    Cu respect,
    Adeena 🙂

    • Adeena,
      Mulţumesc, dar pentru a răspunde, trebuie să apelez puţin, la o altă realitate a vieţii , în care tu, excelezi.
      Şi anume, Spiritualitatea.
      Toţi o avem, dar ca întotdeauna, Natura, a fost părtinitoare.
      La fel ca o mamă, care-şi iubeşte mai mult un copil.
      Îl răsfaţă cu tot ce are ea mai bun.
      Ei bine, asemenea unei astfel de mame, tu i-ai dat blogului , tot ce ai avut mai bun.Iar eu, ca un copil răsfăţat, la rându-mi de mama, am descoperit, şi m-am înfruptat cu nesaţ, din această virtute a blogului tău, Sinele, Spiritul.
      Şi nu cred că sunt singurul, dar am avut curajul să spun că m-am lăsat răsfăţat cu deliciile blogului tău.
      Şi am spus-o în nota bucuriei trăite.
      Şi ca să folosesc propria-ţi rostire, îmi voi completa răspunsul, cu faptul că mi-am îngăduit, să mă împlinesc, în felul meu, cu propriile tale „delicate trăiri”.
      Iar postul meu, este într-un fel, expresia recunoştinţei mele , pentru frumosul cu care mi-ai/ne-ai îmbogăţit existenţa.
      Cu aceeaşi admiraţie,
      Onu 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s