GÂDEA E TOTUŞI, UN DOMN!

Motto:”Servitorul pe care-l răsfeţi din copilărie, În urmă ajunge de se crede fiu.”-Proverbele29.21

Sau, mai pe ruseşte, „Dacă-i dai nas lui Ivan, el se suie pe divan”.

Iar în interpretarea personală, de bun simţ,” angajatului prea lăudat, suportă-i mojicia, de-a ţi se urca în cap!”

Aseară, Mihai Gâdea a realizat o emisiune pro turism românesc, care ,de ce să nu recunosc, mi-a mers la inimă.

La finalul acesteia,  potrivit obiceiului său de a-l împinge în gura audienţei, benefic desigur, şi pentru A3, s-a adresat promotorului   penibilului spectacol „În gura presei”.

Păcat de a fi renunţat la  obiceiul  sănătos de a ne servi la final, o povestioară moralizatoare, bună de tradiţia unor lucrări valoroase, şi de a ne  plictisi cu pseudofilozofia insignifiantă a unui personaj, care, seară de seară, repetă ca un papagal dresat, despre IQ-ul, a cărui semnificaţie nu cred că a realizat-o, în atâta amar de ani, irosiţi sub acoperământul media audiovizuală.

Dar, să las fleacurile, şi să revin la Mihai Gâdea, a cărui prestaţie, în viziunea mea,  cu amendamentul unor entuziasme, care ne caracterizează, şi de care ne putem uşor lipsi, a urmărit să revitalizeze intern, virtuţile ecoturismului romnesc.

Şi a mers totul destul de bine, până la neinspiratul moment, ca de fiecare seară, de a-i da atenţia necuvenită, angajatului Badea.

Când, ca în Proverbele biblice sau cele ruseşti, protejatul-slugărică, şi-a suflat guturaiul, peste truda şefului.

Sub o formă nihilistă, demnă de Rusia sec. al XIX-lea. Cu alte cuvinte:”ce turism românesc”, când în lume, sunt splendori naturale incomparabile, cu deluşoarele noastre, „fără pericolul riscului vieţii din partea  ursului carpatin, care ţi-ar putea ieşi în cale”, idee susţinătoare a altui patriot român, Nils Sneckher.

Aşa că, în concluzie,” îmi închipui eu, Mihai  s-o lase  mai moale cu entuziasmul turistic românesc”.

Numai că Mihai, vizibil jenat,  şi-a dovedit iar superioritatea spirituală,  întorcându-i,  demn,  spatele, fără răspuns, angajatului- slugărică (penibil, cu IQ şi tupeu de  activist comunist), filozofând de nevoie:” de-aia este necesară uneori, democraţia, ca fiecare să poată avea o opinie, indiferent cum.

BRAVO Gâdea, se vede că ai primit de la părinţi, o educaţie frumoasă, căreia eu îi spun „Cei şapte ani, de la mama!”

                                                    Madi şi Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Patria

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s