PORUMBELUL

Pe schela de la geam,

În zbor lin, catifelat,

O porumbiţă, a acostat.

Cu aer blând, mângâietor

 Prin ochi  rotund, ca o mărgea

Mă priveşte insistent,

Parcă mi-ar spune:

Eşti trist, sau nedormit?

 

 De toate sunt, frumoasa mea

Cum  altfel, aş putea să fiu,

Când…, de ore bune

Ea, mult-preaiubitoarea,

O vorbă, nu-mi mai spune?

 

Noaptea întreagă, am citit

Offline-ul aşteptând

Dar n-a sosit, vezi bine,

Pe chipul meu aproape istovit!

 

Te înţeleg, să ştii,

Şi soţul meu,  mult-preacinstit

Pentru o ea, m-a părăsit

Iar cuibu-mi pare  trist , nevieţuit

 

Ooo, Doamne, Porumbiţo…, ce păcate spui!

În ruptul capului, aşa ceva, n-aş fi gândit!

Onu

Anunțuri

8 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Poezie

8 răspunsuri la „PORUMBELUL

  1. Cavalere, ce coincidență! Porumbița aia știe ea ceva… zic pentru că și-a trimis și la mine o surată (o fi aceeași?), una albă ce zboară în cercuri. Trebuie să apară zilele astea în țara minunilor violetă… să vezi porumbița mea ce păcate-și face!

  2. Ei, cine nu are, minte!
    E cea mai proasta ascunzatoare
    si cel mai des folosita,
    chiar si pe post de labirint,
    care si el e supraevaluat,
    la fel ca sinceritatea.
    Anca

  3. Porumbița albă a găsit
    un traseu mai bun, mai iscusit,
    a fentat lejer și labirintul
    și-a aterizat, era și timpul,
    fix în centrul visului dorit!
    Anca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s