VINDECAREA INTUITIVĂ

Azi, voi fi prudent. Voi conştientiza eventualitatea pericolelor abaterii de la ceeace mi-am propus, şi nu voi ceda , nici măcar unui gând intuitiv.

De fapt, ce este intuiţia.Nefiind un tip doct în domeniu, voi încerca o explicaţie strict personală.

Nu voi apela la cartea despre care am vorbit ieri.

Deşi, poate episodul de ieri, a fost în felul său, tot un moment intuitiv.

Aşadar, în trăirea gândirii mele, intuiţia este  tot un proces de gândire: spontană, prevestitoare; de esenţă de gândire.

Fără intenţie, calcule sau alte manifestări raţionale.

Un soi de presimţire.

De noroc, sau de nenorocire.

Este, cred, o manifestare instinctuală a viului, în căutarea echilibrului de sine, în conservarea perpetuării sale.

Cartea abundă în pilde, şi constituie pentru mine, clipe rarisime de  îndemn, către cunoaştere. Spre pildă, autoarea întreabă, chiar din introducere, dacă  în viaţă am avut momente intuitive palpabile, cu urmări în existenţa noastră.

Este un îndemn, şi o provocare pe care, la rându-mi, le lansez cititorilor, care îmi onorează blogul, prin prezenţa lor.

Surpriza sau farmecul intuiţiei, constă în faptul, că nici nu mai ştii, de la ce a pornit.

Aşadar, din intuiţiile mele, în real:

ca oricărui copil, îmi plăcea să casc gura, la evenimentele localităţii  copilăriei.

Într-o zi, cu câţiva prieteni, căscam gura, minunându-ne, la încercarea de despotmolire a unui camion, din mâlul cu care-l colmatase viitura râului local.

Solicitată, unitatea militară din zonă, a întins o mână de ajutor.

Camionul a fost remorcat de un tanc, cu un lanţ ale cărui zale, mi se păreau imense.

Cu lanţul întins la extrem, acţiunea de recuperare, se desfăşura sub privirile noastre uimite încă, de grosimea zalelor lanţului militar, folosit.

La un moment dat, le spun copiilor cu care căscam gura la eveniment:”măi, eu mor de cald, hai la umbra sălciilor de colo!” Nici n-am ajuns bine sub sălcii, când o za a cedat, iar lanţul, în mişcare razantă , a trecut prin locul de unde tocmai plecaserăm, crestând şanţuri adânci de câţiva centimetri,  în trunchiul   câtorva sălii, în care s-a oprit.

Seara, povestind părinţilor, mama speriată, s-a închinat, mulţumind Domnului, că ne-a sfătuit să plecăm  la timp, din calea lanţului.

Impresionat, am povestit a doua zi, copiilor din grupul de sub sălcii. Se pare că şi la ei, tulburarea asupra unor părinţi, a fost cumplită.Fuseserăm la un pas de moarte, prin retezarea trupurilor noastre firave,  de către lanţul respectiv, în traiectoria lui teribilă.

Intuiţia de a ne retrage la umbra unor sălcii, ne-a salvat.

Eram asistent universitar, la Iaşi.

Într-o zi, s-a pornit o furtună. M-am gândit, să fug, să mai prind deschis, magazinul loto, aflat pe aceeaşi  stradă.

Am iuţit paşii, când aud în urma mea, chiar pe unde trecusem, zgomote puternice, de geam spart. Instinctiv, m-am uitat înapoi. Un bărbat, îşi scosese pălăria, de sub care începuseră să curgă şiroaie de sânge. Un geam spart al unei ferestre deschise, de la un etaj,  trântite violent de vânt,

i-a căzut sărmanului pe cap.

Gândul intuitiv, de a prinde magazinul respectiv, deschis, m-a salvat de impactul cu cioburile geamului spart de furtună.

Dar un exemplu tulburător de gândire intuitivă, mi l-a povestit o preţioasă cunoştinţă din virtual. Fără vreo justificare, s-a urcat în maşină şi a plecat la părinţii aflaţi în altă localitate.

Fericirea surprizei, de nedescris, a fost urmată de un moment dureros, de referinţă .

În noaptea  sosirii ei, neanunţate, tatăl , s- a prăpădit în somn, din cauza unui stop cardiorespirator.

Un exemplu cutremurător, de intuiţie filială, dar relevant, asupra rolului de mesager infailibil al intuiţiei  în existenţa noastră. Din spicuirile din carte, am reţinut pentru început, două aspecte, în dorinţa de a ne folosi intuiţia, ca ghid benefic, în viaţă.

Primul, acela de verificare a prezenţei ei, prin reiterarea unor momente relevante.

 

Al doilea, încercarea de cultivare a ei, prin momente deliberate de meditaţie, pentru a ne linişti mintea. Întrucât se pare că intuiţia, se declanşează optim, în momente de relaxare a minţii,realizate prin meditaţie.

 Iar meditaţia, nimic mai simplu. Se face pe baza incapacităţii minţii, de a se ocupa de două lucruri simultan.

Pentru aceasta, concentrarea asupra actului  de respiraţie, duce la îndepărtarea de la ori ce altă preocupare, deci şi de la gândurile  haotice, dezideratul  necesar pentru odihna minţii.

La final, reiterez sugestia de a face primul pas, în cultivarea intuiţiei.

 Anume, că, aceasta, s-a manifestat cel puţin o dată, oricât de nesemnificativ ar părea,  în viaţa noastră.

 Încercaţi, e un joc interesant!

Onu

 

Anunțuri

8 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate

8 răspunsuri la „VINDECAREA INTUITIVĂ

  1. Exemplele prezentate oscilează între intuiție și presimțire După părerea mea, ceea ce diferențiază intuiția de presimțire este faptul că intuiția se bazează pe raționament , iar presimțirea pe sentiment. La baza judecății noastre stă reflectarea senzorială, nemijlocită a obiectelor și fenomenelor, așa ca în cazul când v-ați adăpostit într-un magazin , ca să nu pățiți ce a pățit cetățeanul căruia i-a căzut geamul pe cap. Senzațiile auditive primite de la zgomotul geamului spart,senzațiile vizuale primite de la cetățeanul cu șiroaie de sânge, v-au servit să reflectați pe cale rațională la existența pericolului și în consecință, v-ați adăpostit ca să scăpați teafăr. Nu același lucru s-a întâmplat când ați fugit cu copiii de sub sălcii. N-ați conștientizat pericolul pe cale rațională, ci pur și simplu ați plecat că vă era cald.Nu ați spus ,văzând ce se întâmplă: „Măi, s-ar putea rupe o zală, oricât sunt ele de rezistente. Hai s-o ștergem”.! Ați plecat din cauza un sentiment vag și instinctiv pe care l-ați avut înainte de ceea ce avea să se întâmple, sentiment care a coincis cu faptul că v-a fost cald, de fapt un presentiment. Asemenea presimțire și nu intuiție a avut și prețioasa cunoștință din virtual . La baza acțiunii ei instantanee de a pleca nu a stat nicio senzație a fenomenelor asupra cărora putea reflecta. A plecat pur și simplu mânată de un presentiment.
    Puteți să luați în seamă sau nu, eu așa gândesc. O zi bună!

    • Mulţumesc, pentru încercarea de răspuns, pe baza reiterării,constatărilor mele intuitive. Cert este că fără să-mi pun problema ruperii unei zale, (intuiţia, nu eu, în contextul termic local) şi fără a teoretiza, m-am aflat în faţa unui fapt, care frust, printr-o percepţie, fără prea multă dezbatere cu mine însumi, şi cu pornirea de a filozofa, mi-a sugerat, habitual, reacţia necesară, spre a preveni pericolul.
      Virtutea intuiţiei, constă cred că în simplitatea ei spontană.
      După câte se ştie, teoria, a apărut din materialitatea anostă a vieţii. Pare- se că însăşi psihologia, are la bază elemente de concreteţe oferite de ascultarea fără a exclude realitatea.
      De fapt, concret, aţi resimţit, înainte de a filozofa, impactul intuiţiei?
      Aceasta era invitaţia la comentarii!
      O concluzie defetistă, de genul: „a murit că trebuia să moară!”, fără a ţine seama de legătura cauzală , mi se pare de maniera anticunoaştere, gen:” dacă nu văd, nu există!” reducând penibil, la inexistenţă, lumea invizibilă/microscopică.
      Aştept nerăbdător, cazuri de manifestări intuitive, ale subconştientului dv.
      Onu

  2. Nu vă iert, fiindcă susțineți că a fost vorba de intuiție în cazul accidentului cu camionul, în care părerea mea este că a fost vorba de un presentiment, Spuneți că intuiția este un proces spontan de gândire cu care sunt de acord. Păi atunci care sunt elementele acestei gândiri spontane care v-au determinat să plecați de sub sălcii?.Cum singur afirmați, faptul că v-a fost cald.Căldura însă nu are nimic în comun cu pericolul, fiindcă acel accident se putea întâmpla și pe frig.Elementul principal era ruperea zalei despre care nu amintiți nimic, nu pentru că n-ați avut timp să filozofați, ci pentru că ați fost dominat de căldura care a coincis cu acel presentiment.Bine spuneți că în asemenea situații n-ai timp de a filozofa, pentru că atunci acționăm spontan și rapid, dar depinde ce stă la baza acestei acțiuni În cazul de față, căldura , sau ruperea zalei? Eu susțin faptul că v-a fost cald și v-a fost cald tocmai cu puțin înainte de accident, când ați fost cuprins de acel presentiment.
    Privind manifestările intuitive ce lasă urmări sunt destule, dar noi nu ne dăm seama.De pildă, eu intuind diferite întâmplări privind pericolul lăsării gazului deschis la aragaz, după ce nu mai am nevoie de foc și am închis gazul, mai verific dacă l-am închis.Când plec în grabă de acasă, dau telefon celor rămași să verifice și ei.
    Cu trei ani în urmă, într-o iarnă, am alunecat pe gheață, și mi-am fracturat o mână.Intuind cele întâmplate mie și atâtor oameni care merg iarna prin spitale cu diferite luxații, fracturi din cauza alunecării pe zăpadă sau gheață,de atunci eu nu mai ies din casă iarna,când se merge greu și mai ales când este polei.Iată deci că intuițiile fac parte din experiența noastră de viață, din instinctul de conservare și nu numai.
    De exemplu anul acesta,am dat din întâmplare peste un buchet virtual de flori pe care premierul nostru l-a oferit tuturor femeilor de 8 Martie. Eu m-am bucurat și s-au bucurat și femeile cărora le-am povestit.Intuind cât de benefică este bucuria de orice natură ar fi , gândindu-mă și la alte exemple, mi-a venit ideea să fac o bucurie cititorilor blogului meu, oferindu-le un dar virtual frumos , zic eu. Dacă credeți că merită, intrați pe blogul meu și bucurați-vă; dacă nu, nu-i nicio supărare! S-auzim de bine!

    • Pentru simplificare, ca să nu ne încontrăm ca doi ţapi pe o punte îngustă, am citit că intuiţia vine şi prin somn, sub formă de vise, când nici nu conştientizezi ambientul.
      Vine, pur şi simplu, ca o presimţire.
      Fără alte elemente.
      Un exemplu: te gândeşti la cineva, pe care nu l-ai văzut de mult, iar pe stradă, îţi apare brusc, în faţă.
      Fără căldură, fără zale, fără nici un element material.
      Insist, elegant, pe invitaţia din comentariul anterior. Aţi observat în existenţa dv., elemente de natură intuitivă?
      Postul, are un caracter ludic, să ne mai descreţim frunţile.
      Mulţumesc pentru invitaţie.
      Mă onorează!
      Onu

  3. psi

    mi se întâmplă adesea să chem în gând oameni pe care îi întâlnesc apoi, aşa cum mi se întâmplă să ştiu, să ştiu pur şi simplu dacă cineva este însemnat, are un rol, un scop în viaţa mea mai profund… deşi nimic nu trădează aceasta.

    • Camelia, dar mă faci invidios,deşi, apare ca puterea de atracţie a gândului.
      Ceea ce nu-i deloc, neînsemnat.
      Uite, chiar mă gândesc la o colaborare amiabilă.
      Eu mă gândesc la cineva, prea supărată, pe mine,
      Tu preiei mesajul, şi mă ajuţi să o întâlnesc.
      De acord?
      Mulţumesc, plin de speranţă!
      Onu

      • psi

        nu ai de ce să fii invidios, onule. şi tu ştii face aceasta. puterea gândului este necuprinsă. de-aceea poţi a găndi către persoana pe care ai vrea să o împaci, gânduri de bine, de iertare, de împăcare. căci aşa cum fiecare dintre noi putem modela cu mintea o picătură de apă, ne putem modela sufletele aducând liniştea dorită.

      • Corect, dar tare greu, îmi pare, Să scoţi, pe cine-ai supărat din mânioasa stare!

        Onu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s