HOŢII DE ENERGIE

 M-am trezit cu o senzaţie de greutate pe suflet. Ca să mă eliberez de ea, trebuie să-mi descarc neapărat sufletul de povară.   Iar povara este mâhnirea că în postul Bismark, am folosit greşit un cuvânt  care a indus poate sensuri şi senzaţii neplăcute. Este vorba de „poetic”, în loc de „liric”, fapt ce ar fi putut produce confuzie, în rândurile poeteselor mele preferate.

Şi mă refer, în special, la Eda, un suflet de o delicateţe frumoasă, dacă nu comit o greşeală lingvistică.

Sau  de ce nu la Lala, prietena de admirat a Edei. Acum, când scriu, realizez, că  oricum, am greşit, nefiind problema mea,  preocupările nonsens sufleteşti ale semenilor, cât nu se gândesc  la rău, ca în cazul dezaxatului de Iaşi,  surprins cu o bombă artizanală, asupra lui, pentru a arunca în aer, Universitatea.

Dar conform proverbului, că „tot răul spre bine”, am descoperit cu această ocazie, că sunt citit de o lepădătură mocnind de invidie, nefiind probabil capabil să lege două cuvinte, fără să nu otrăvească ambientul în care-şi târâie existenţa imbecilă.

 De aci, titlul postului.

Gândul că această căpuşe, iar se va delecta cu textul meu,  îmi produce un dezgust insuportabil, şi mă trimite la ura  invidioasă a aşa zişilor politruci socialişti, împotriva acelora care-şi rostuiseră viaţa în mod onorabil.

Sper că se înţeleg scuzele implicite, adresate tuturor celor pe care poate le-am mâhnit, cu eroarea mea de exprimare.

La final, aş relata o întâmplare din copilărie, pe care nu ştiu s-o interpretez.

Eram în curtea părintească, plină cu orătănii. Un căţel, adus de mine, de pe stradă, din milă, a început să mănânce puişorii proaspăt ieşiţi din găoace.

Furios la culme, l-am bătut cu o jordie, plimbându-i pe sub bot, puiul proaspăt omorât .

 Am uitat incidentul, căţelul convins de bătaie, că nu-i prieşte gustul de pui.

Într-o zi, mă simt muşcat de picior, cu o furie de politruc comunist. Mârâind şi trăgând parcă în disperare, căţelul meu luat de pe stradă, dar dezvăţat cu jordia să mai atace puişorii de găină, parcă voia să mă termine.

 Până să iasă mama din casă, la răcnetele mele, scroafa din curte, l-a înşfăcat pe atacator, care urlând de durere, şi-a deşcleştat fălcile, şi mi-a dat astfel, drumul. L-am văzut îndepărtându-se, împlecitindu-se.

 Muşcându-l, scroafa, îi zdrobise bazinul. N-a mai fost nevoie să intervin. În câteva zile, a murit, urlând lugubru.

Mi-am amintit întâmplarea, după gunoiul politruc, de ieri.

 Nici azi, nu-mi explic, reacţia scroafei. Poate speriată de ţipetele mele disperate, într-un gest reflex, de mamă?!

Poate scărpinatul zilnic, pe coamă, la care grohăia uşor, mulţumită de plăcere.

Încă nu-mi explic. Dar nu uit!

Onu

Anunțuri

64 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale

64 de răspunsuri la „HOŢII DE ENERGIE

  1. Eda

    Eliberati-va de greutatea sufleteasca !
    Stiti doar, greseala-i omeneasca…
    Ce ati spus ieri, eu am uitat,
    Si sper ca nimeni nu s-a suparat…

    Noi, oamenii, gandim diferit…
    Cu totii avem ceva de impartit,
    Dar sunt prea multe stari bizare,
    Ce pun amprenta pe candoare.

    🙂

    • Eda,
      Tu ai dreptate, însă ieri,
      Ca nicicând,
      M-am lăsat furat de gând.
      Caz mie, neobişnuit.

      Prin educaţie, eu trebuind,
      Pe loc, să mă fi liniştit.
      Oricum, faptul de- a nu fi rezistat
      Şi lăsat antrenat,

      De o reacţie meschină,
      Mă apasă greu, ca vină
      Iar dacă e să mai adaug,
      Începutul de articol,

      Mă simt de-a dreptul ridicol!
      Onu

      • Eda

        Asa cum o greseala-i omeneasca,
        Iertarea trebuie sa fie sufleteasca.
        Regretele, lasati-le sa zboare,
        De v-amintiti, veti suferi…
        Si doare!

        Inveseliti-va putin !
        Caci n-are rost…
        Povestea-si pierde firul…
        Ce-a fost, a fost !

    • Eda,
      De unde le scoţi, fată,
      Cu suflet fir de aur
      Pentru alesu-ţi, tezaur.
      Să ştii, tu ai dreptate,
      Cum doar Budda, poate
      Promit, să te ascult,
      Să nu mă mai frământ!
      Chezaş, îmi este Theo!
      Onu

  2. Cuvintele mele lipsesc acum. Dar sunt de acord cu tot ce spune Eda. 🙂

    Va multumesc si va sunt recunoscatoare pentru parerea ce-o aveti despre mine.

    O seara frumoasa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s